Caracterizată prin inflamarea glandelor sebacee şi a foliculilor piloşi, acneea este cea mai comună afecţiune cronică a pielii. Potrivit studiilor, aproximativ 6 din 10 tineri cu vârstă cuprinsă între 12-14 ani suferă de acnee, care devine o afecţiune tot mai jenantă odată ce aceştia încep să se preocupe de aspectul lor.

Acneea (acnee vulgară, acnee comună) nu este doar o afecţiune caracteristică adolescenţilor, ea poate afecta persoane cu vârste cuprinse între 10 şi 40 de ani. De regulă, leziunile apar pe pielea de pe faţă, gât, piept şi umeri.

Uneori, acneea se manifestă începând cu decada a doua de viaţă, în special la femei, chiar dacă acestea nu au avut până în momentul respectiv niciun episod acneic. 

Cauze

Acneea apare ca o consecinţă a modificărilor hormonale care se produc la pubertate. Astfel, în special hormonii androgeni, testosteronul şi dihidro testosteronul – DHT, acţionează asupra glandelor sebacee crescând producţia de sebum.

În formele severe de acnee vulgară intervin şi alte modificări de tip hiperkeratozic la nivelul foliculului pilos, infecţia cu Propionobacterium acnes şi inflamaţia locală asociată.

În combinatie cu sebumul se produce un ,,dop” care obturează orificiul de deschidere a firului de păr. Propionobacterium acnes se înmulţeşte în foliculii obstruaţi şi produc anumite substanţe care vor declanşa reacţii iritative şi inflamatorii. 
Acneea poate apărea ca o erupţie caracterizată prin mai multe feluri de leziuni cutanate: pori încărcaţi (comedoane), puncte albe, punctele negre, pustule, chisturi (coşuri adânci, abcese). 
Este necesar de menţionat că acneea nu se datorează unui singur factor etiologic, ci mai degrabă mai multor cauze care acţionează împreună şi au ca efect apariţia leziunilor caracteristice.

1. Ereditatea

Aproape toată lumea dezvoltă cel puţin un episod de acnee o dată în viaţă. Exceptând formele grave de acnee, afecţiunea nu se moşteneşte genetic, ci mai degrabă se poate spune că există o predispoziţie genetică pentru a face acne. Însă aceasta nu condiţionează apariţia leziunilor.

Studiile medicale au arătat că dacă ambii părinţi au acnee, şansa copilului de a dezvolta această afecţiune la pubertate este de aproximativ 50%. Se pare că ceea ce se moşteneşte, de fapt, este numărul şi activitatea glandelor sebacee, reactivitatea foliculară, alterarea keratinizării şi inflamaţia.

2. Alimentaţia

De foarte multe ori, părinţii adolescenţilor cu acnee le interzic acestora consumul anumitor alimente precum pizza, ciocolată, alimentele grase şi prăjite sau mâncarea de tip fast-food. Chiar dacă aceste alimente nu sunt benefice pentru sănătate, ele nu provoacă şi nu înrăutăţesc acneea.

Laptele şi produsele lactate au fost de curând implicate în etiologia acneei agravate, însă sunt necesare mai multe studii de specialitate pentru a confirma acest lucru. 

3. Igiena

Igiena corporală este extrem de importantă, însă nu pare să aibă legătură cu apariţia acneei. Punctele negre sunt rezultatul oxidării pigmentului melanic din piele, ci nu consecinţa unei igiene necorespunzătoare, iar sudoraţia nu cauzează acnee.

4. Stresul 

Cercetătorii de la Wake Forest University School of Medicine au realizat cel mai mare studiu realizat vreodată despre acnee corelată cu nivelul de stres, ca factor cauzator al acesteia. Studiul a cercetat modul în care nivelurile de sebum cresc în momentele de stres şi modul în care această creştere este legată de severitatea acneei, iar raportul arată că tinerii care au fost supuşi unor niveluri mari de stres au cu 23% mai multe şanse să sufere de un grad mai sever de acnee.

Cu toate acestea stresul nu poate fi considerat un factor de risc major în etiologia acneei, el acţionând mai degrabă printr-un mecanism secundar, indirect.

5. Hormonii 

În cazurile în care o femeie are cicluri menstruale anormale, cu creşterea excesivă a părului (hirsutism), este probabil ca hormonii să joace un rol important în etiologia acneei. Unele pilule contraceptive au rol în ameliorarea acneei, iar sarcina are un efect variabil asupra acneei: există femei cărora leziunile dispar complet, altora li se înrăutăţesc, în timp ce alte femei suştin că nu suferă nicio schimbare.

6. Produsele cosmetice

Utilizarea îndelungată a unor cosmetice care conţin compuşi comedogeni determină apariţia leziunilor acneice. Majoritatea produselor cosmetice şi de îngrijire a pielii sunt special create pentru a evita înfundarea porilor (comedogenice).O alegere bună ar fi produsele pe bază de apă sau fără ulei.

7. Medicamentele

Majoritatea cazurilor de acnee nu sunt corelate cu administrarea unui anumit tip de medicaţie, însă unele medicamente pot provoca sau agrava acneea.

Principalele medicamente incriminate sunt: corticoizii (sistemici sau topici), ACTH-ul, androgenii, anticonvulsivantele (mai ales fenitoina), antituberculaosele (izoniazida, rifampicina, etionamida), derivaţi halogenaţi (iodaţi şi bromuraţi), vitamina B12, contraceptivele orale (progesterone dominante), steroizi anabolizanţi, imunosupresoare (ciclosporina).

8. Mediul de lucru
Expunerea la produse industriale, cum ar fi uleiurile de tăiere pot produce acnee.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL ACNEEI

Există câteva afecţiuni ale căror simptome se pot confunda cu cele ale acneei. De aceea, este necesar un consult medical pentru un diagnostic corect:

Rozaceea

Această afecţiune se caracterizează prin apariţia unor leziuni roşii, papule şi pustule (leziuni cu puroi), dilataţii vasculare (telangiectazii) la nivelul feței, mai ales în partea centrală.  Apare de cele mai multe ori la vârsta de 30 -50 ani şi ipsesc comedoanele, nodulii şi chisturile. Se poate asocia cu inflamaţia cronică la nivelul ochilor şi nasului (nas mare, boselat, prin hipertrofia glandelor sebacee). Leziunile se accentuează la căldură, consum de cafea sau condimente, consum de alcool sau băuturi fierbinti, stres.   

Pseudofoliculita

Denumită şi "erupţia cutanată de dupa ras”, pseudofoliculita este, de cele mai multe ori, o problemă mecanică, ci nu una bacteriană. Erupţia este caracterizată prin apariţia în jurul firelor de păr a unor papule roşii şi pustule, care se pot transforma în leziuni mai închise la culoare (hiperpigmentate), cu noduli keloizi. Localizarea la nivelul bărbii sau a altor zone ale corpului care sunt rase sau unde se smulge firul de păr, este cea mai importantă caracteristică. Pseudofoliculita poate, desigur, să apară şi la pacienţii care au acnee.

Foliculita

Foliculita este o afecţiune infecţioasă a foliculuilui pilos, determinată de infecţii bacteriene sau fungice. Este caracterizată prin apariţia unor papule roşii foliculare, cel mai adesea la nivelul trunchiului şi extremităţilor, feselor, dar şi la nivelul capului şi gâtului. Foliculita cu bacterii gram negative apare la persoanele care au urmat tratament cu antibiotice pentru o perioadă mare de timp şi se localizează frecvent în zona gurii, a nasului şi mai rar la nivelul gâtului (leziuni superficiale cu puroi, noduli mari).

Dermatita periorală

Este o afecţiune întâlnită cel mai adesea la femei adulte tinere (25 -30 ani), însă poate afecta  ambele sexe şi nu este exclus să apară la orice vârstă. Clinic, apar manifestări eczematoase, însoţite de prurit (mâncărime) dar şi leziuni cu aspect caracteristic de acnee. Leziunile cutanate sunt situate perioral în jurul gurii dar pot afecta şi restul feţei, ocazional. Una dintre cauzele cel mai frecvent incriminate în etiologia afecţiunii este utilizarea îndelungată a topicelor cu corticosteroizi.

TRATAMENTUL ACNEEI

Chiar daca acneea nu este o afecţiune foarte gravă, în cazurile severe şi moderat-severe este recomandat să se efectueze un control medical de specialitate, pentru stabilirea tratamentului corespunzator şi evitarea apariţiei complicaţiilor.

Pacientul diagnosticat cu acnee trebuie să ştie că vindecarea se obţine lent, după 6-8 luni de tratament. Tratamentul neintrerupt este esential! Pentru evitarea recidivei, chiar şi după rezolvarea problemei trebuie continuate cu consecvenţă măsurile terapeutice.

În funcţie de caz, medicul dermatolog ar putea recomanda:

1. Topic cu antibiotice sau alţi agenti antibacterieni. Acestea includ eritromicina, clindamicina (Benzaclin, Duac), sulfacetamidele (Klaron), şi acidul azelaic (Azelex).

2.  Retinoizii

Retin-A (tretinoin) este un tratament cu tradiţie împotriva acneei, iar preparatele au devenit mai blânde, fără a diminua eficienţa acestuia. Retinoizi includ adapalene (Differin) şi tazarotene (Tazorac). Aceste medicamente sunt deosebit de utile pentru desfundarea porilor.

Efectele secundare pot include iritaţia locală şi o creştere a sensibilităţii la soare. Odată cu utilizarea unei protecţii solare adecvate, ele pot fi folosite chiar şi în timpul expunerii la soare.

În decembrie 2008, FDA (Food and Drug Administration) a aprobat un medicament cunoscut sub numele de Epiduo Gel, care conţine adapalene retinoid, împreună cu peroxidul de benzoil ca substrat antibacterian. Acest tratament este eliberat doar pe baza unei prescripţii medicale pentru pacienţii cu vârsta de peste 12 ani şi se aplică o dată pe zi.

3. Antibiotice orale

În cazurile severe de acnee se poate recomanda utilizarea unor antibiotice precum doxiclina sau amoxicilina. Alte antibiotice orale, utile pentru tratarea acneei sunt cefadroxilul şi sulfamidele.

În categoria reacţiilor adverse se numără: reacţii alergice (în special sulfamidele), tulburări gastro-intestinale şi sensibilitatea crescută la soare. Doxiciclina, are puţine efecte adverse, dar poate provoca uneori esofagita (iritaţie a esofagului, care produce disconfort la înghiţire) şi o tendinţă crescută de arsuri solare.

Nu trebuie să uitam că utilizarea exhaustivă a antibioticelor aduce dezavantaje notabile în special sitemului imun, cu creşterea susceptibilităţii la infecţii şi dezvoltarea unei rezistenţe la terapiile antibacteriene, astfel că acest tip de tratament ar trebui întotdeauna recomandat doar de medicul specialist.

4. Contraceptivele orale

Tratamentele hormonale aprobate de FDA pentru tratarea acneei sunt Estrostep, Ortho Tri-Cyclen, şi Yaz. Tratamentele hormonale ar trebui luate doar la recomandarea medicului dermatolog sau ginecolog.

5. Spironolocatona

Acest medicament blochează receptorii hormonilor androgeni, putând ameliora simptomele acneei în cazul femeilor şi este bine tolerat depersoane tinere. Spironolocatona poate provoca tulburări ale ciclului menstrual şi creşterea nivelului de potasiu în sange.

6. Cortizonul injectabil

Pentru ameliorarea rapidă a unor forme grave, acute de acne, medicul poate recomanda tratamentul injectabil cu cortizon. Datorită efectelor adverse (scăderea imunităţii, creşterea riscului de diabet zaharat de tip II, obezitate, etc), tratamentul injectabil cu corticosteroizi rămâne unul de rezervă pentru cazurile atent selecţionate.

7. Isotretinoinul

Isotretinoinul este cel mai utilizat retinoid pe cale generală. Preparatele comerciale sunt Sotret si Roaccutane. Este unicul medicament care acţionează pe toate verigile etiologice ale acneei: scade secreţia de sebum, reglează cheratinizarea în folicul, scade numărul de Propionibacterium acnes şi reduce inflamaţia locală.
Isotretinoinul administrat pe o perioadă de 6 săptămâni scade secreţia sebacee cu 90% şi hiperkeratoza foliculară cu circa 50%. Isotretinoinul nu are niciun efect antibacterian direct, dar prin modificarea condiţiilor în folicul, prin scăderea secreţiei sebacee şi schimbarea microclimatului, numărul  Propionibacterium acnes scade dramatic.

Deşi au efecte benefice în tratamentul acneei, retinoizii sunt folosiţi cu precauţie datorită efectelor secundare majore pe care le pot avea. Tratamentul sistemic cu retinoizi se face în cazurile severe de acnee, când alte tratamente topice nu au dat rezultat.
Efecte secundare ale isotretinoinului includ:  teratogenitatea (riscul malformativ la făt- astfel că nu se recomandă obţinerea unei sarcini decât la 6-12 luni de la sistarea tratamentului), depresia, hepatotoxicitatea, cefaleea, uscăciunea, sensibilitate crescută la soare, vânt, frig.

8. Tratamentele cu laser

În ultimii ani s-au dezvoltat mai multe tehnici de succes în tratarea acneei folosind lasere şi dispozitive similare, cu sau fără asocierea coloranţilor fotosensibilizatori.

În acest moment, tratamentul cu laser în acnee este recomandat mai degrabă ca un adjuvant al terapiei convenţionale, decât ca un substitut al acesteia, având drept obiectiv împiedicarea astupării porilor, astfel încât să nu se formeze leziuni acneice noi.

Prin tratamentul cu laser, stratul superficial al pielii este ars, înlâturâdu-se porţiunea afectată sau modificând-o pentru a oferi un aspect îmbunătăţit al pielii. Aceasta începe să se refacă treptat, vindecarea completă durând între 3 şi 5 zile. 

9. Peeling-ul chimic

Peeling-ul chimic constă în îmbunătăţirea şi catifelarea texturii pielii fetei sau a altor zone, prin îndepărtarea straturilor superficiale deteriorate, folosind o soluţie acidă. 
Peelingurile chimice cu acid alfa-hidroxilic, cunoscut si sub denumirea de acid gliconic- AHA, sau acid beta-hidroxilic (acid salicilic, BHA) au fost declarate ca fiind printre cele mai de succes proceduri de îndepărtare a leziunilor secundare formelor medii şi severe de acnee.
Trebuie să menţionăm, totuşi, că peelingul chimic este un tratament adjuvant, ci nu curativ pentru acnee.

soluții complementare

1. Menţinerea unui stil de viaţă sănătos şi echilibrat

2. Igiena locală, deschiderea porilor, exfolierea uşoară, reducerea secreţiei de sebum şi tratamentele topice. 

  • Curăţaţi pielea de două ori pe zi cu o soluţie care conţine 5% peroxid de benzoil. O alternativă pentru cei care sunt alergici la peroxid de benzoil este acidul salicilic 2%.

  • Aplicaţi un gel sau cremă care conţine peroxid de benzoil 5%, o alternativă fiind soluţiile cu sulf sau rezorcinol.

  • Pe timpul nopţii, aplicaţi pe zonele afectate o cremă care conţine sulf. 

  • Folosiţi creme fără ulei sau alte ingrediente grase.

 

Parteneri

PARTENERI

 

 

MEDIA