Foliculita, sau inflamaţia foliculilor pilosebacei este o afecţiune cuatanată frecventă, care apare sub forma unei erupţii cutanate papulare (umflături mici) de culoare roz-roşiatică şi care poate avea orice localizare, incluzând pieptul, spatele, mâinile, picioarele, fesele şi obrajii.

În cele mai multe cazuri se identifică un grup de 10-100 leziuni cutanate hiperemice (roşiatice), dispersate în jurul originii firului de păr. În unele cazuri, leziunile pot asocia edem şi roşeaţă accentuată, indicând inflamaţia sau infecţia locală asociată. Îndepărtarea ţesutului cutanat superficial, poate evidenţia rădăcina firului de păr sau firul de păr care stă la originea foliculitei. Foliculita este frecvent întâlnită la adolescenţi şi tineri, însă poată să apară şi la persoanele în vârstă.

Foliculita nu este considerată o afecţiune medicală, ci mai degrabă o condiţie estetică. Majoritatea cazurilor se rezolvă spontan, fără niciun tratament medical. Foliculita afectează, de obicei, persoanele sănătoase, astfel că tratmentul adjuvant utilizat pentru eliminarea leziunilor constă în igiena locală antibacteriană sau utilizarea unor loţiuni, unguente cu antibiotice. Rar, tratamentul foliculitei implică utilizarea antibioticelor cu administrare orală.

Cine poate dezvoltă foliculită?

Teoretic, oricine poate dezvolta foliculită, deoarece fiecare dintre noi avem foliculi piloşi care se pot inflama şi apoi infecta în anumite condiţii. Se pare că 10-20% din populaţia generală face foliculită cel puţin o dată în viaţă. Cu toate acestea există anumite persoane care au un risc mai mare de  a dezvolta foliculita şi anume cei cu un sistem imun deprimat (HIV/SIDA, hepatită, afecţiuni cronice, cancer, tratamente chimioterapice).

Diagnosticul foliculitei

Diagnosticul foliculitei se bazează, în majoritatea cazurilor,  pe examinarea clinică locală a tegumentului.

În primă fază, foliculita se prezintă ca o zonă hiperemică (roşiatică), dureroasă (sau cel puţin sensibilă la palpare), centrată de un fir de păr sau localizată lângă un folicul pilosebaceu. Treptat, se transformă într-o pustulă care conţine puroi. Apariţia puroiului se datorează suprainfectarii şi este acompaniată de cele mai multe ori de prurit (mâncărime). Colecţia purulentă prezintă de obicei un edem supraiacent, ceea ce o face să predomine şi mai mult la nivelul tegumentului. Următoarea faza constă în eliminarea materialului purulent sau sangvinolent şi, de cele mai multe ori, şi a firului de păr. După câteva zile, leziunea se vindecă şi se cicatrizează.

În unele cazuri, biopsia cutanată şi examenul histopatologic microscopic pot fi utile în confirmarea diagnosticului, relevând procesul inflamator local. De asemenea, cultura bacteriană, poate să identifice o infecţie cutanată secundară leziunilor cutanate şi care poate să complice evoluţia foliculitei. De aceea, această condiție a pielii trebuie diagnosticată şi tratată corespunzător. Pe lângă cultura bacteriană, putem să efectuăm  şi o cultură care conţine hidroxid de potasiu pentru diagnosticul infecţiilor fungice care au un tratatemnt diferit.

Majoritatea cazurilor de foliculită au o evoluţie autolimitată, rezolvându-se de la sine, fără administrarea vreunui tratament medical. În unele cazuri, rare, foliculita se poate complica, având ca şi consecinţă efecte estetice şi psihologice nedorite.

Diagnosticul diferenţial al foliculitei

O serie de afecţiuni cutanate pot avea simptome asemănătoare cu foliculita şi necesită un diagnostic difereţial corespunzător. Dintre afecţiunile cel mai frecvent implicate în diagnosticul diferenţial, amintim:

- Cheratoza piliară

- Acnee

- Milium (punctele albe)

- Eczema

- Impetigo

- Dermatita atopică

- Razaceea facială

- Dermatita de contact

- Miliaria (erupţia solară)

- Muşcăturile de insecte

- Erupţia de îmbăiere

- Xeroza cutanată (pielea uscată)

Dintre afecţiunile cutanate mai rar implicate în diagnosticul foliculitei, amintim: varicela, herpesul, psoriazisul pustular, moluscum contagiosum, verucile virale, boala Fox-Fordyce, sindromul Graham-Little-Picardi-Lasseur, erupţia cutanată care acompaniază infecţia HIV, eritemul toxic neonatal, pitiriazisul, deficienţa vitaminei A (Phynoderma), ihtioza vulgară, chistele foliculului pilos, etc.

Cauzele foliculitei

Inflamaţia este cauzată de cele mai multe ori de simpla iritaţie locală. De exemplu, epilatul sau hainele care irită pielea pot produce leziuni la nivelul foliculilor piloşi. Papulele roşiatice care încadrează firul de păr se pot suprainfecta, accentuând simptomele locale inflamatorii.

Foliculita este provocată de bacterii precum Stafilococul auriu, germene care populează pielea, sau de unele tipuri de fungi. Foliculita fungică poate fi produsă de Trichophyton şi este, de cele mai multe ori, asociată epilării cu aparatul de ras. Foliculita produsă de Pityrosporum se manifestă ca o erupţie cutanată hiperemică localizată pe umeri şi spate, mai ales la adolescenţi. Foliculita produsă de Candida se manifestă pe scalp şi în zonele moi cum ar fi sânii sau fesele mai ales la persoanele obeze. Trebuie să menţionăm că foliculita, în special cea fungică, apare mult mai frecvent la persoanele cu un sistem imunitar deficitar.

Foliculita neinfecţioasă este cel mai adesea provocată de hidrocarburi sau grăsimi (loţiuni, creme, parfum, transpiraţie, etc) care intră în contact cu pielea.

Alimentaţia nu pare să influenţeze apariţia şi evoluţia foliculitei. Unele studii au evidenţiat totuşi o legătură între consumul laptelui, acnee şi foliculită, cu toate că nu există suficiente dovezi ştiinţifice pentru a susţine acesată ipoteză. Deficienţa în vitamina A poate induce modificări cutanate asemănătoare celor din foliculită.

Foliculita înotătorului şi foliculita de jacuzzi?

Foliculita înotătorului este o afecţiune inflamatorie a folicului pilos cu localizare predominat truncală (la nivelul trunchiului), frecvent întâlnite în rândul persoanelor care folosesc băile, piscinele sau jacuzzi cu apă caldă. Persoanele care stau în apă caldă între una şi trei ore, au un risc crescut de a dezvolta foliculită. Leziunile caracteristice se pot identifica sub forma unor papule adeseori pruriginoase (care manacă), roşiatice cu localizare în special la nivelul toracelui.

Se pare că acest tip de foliculită este determinată de bacteria Pseudomonas (Pseudomonas foliculitis), un germene a cărui temperatură optimă de dezvoltare este cea a apei din  băile calde. În majoritatea cazurilor infecţia şi inflamaţia asociată dispar spontan la câteva zile după debut şi nu necesită tratament medical. În cazurile în care nu se observă o ameliorare a afecţiunii, sau din contră, apar complicaţii infecţioase şi inflamatorii, se recomandă utilizarea tratamentului antibiotic local sau sistemic cu Ciprofloxacină sau levofloxacină pentru 5-14 zile în funcţie de gravitatea fiecărui caz în parte.

Foliculita de epilare sau Pseudofoliculitis barbae?

Foliculita de după epilarea cu lama este frecvent întâlnită în rândul bărbaţilor care îşi rad barba sau a femeilor care folosesc aceaşi metodă pentru îndepărtarea pilozităţii axilare, inghinale sau de la nivelul membrelor.

În acest caz, foliculita este secundară microleziunilor determinare de lama de ras, care se pot, de asemenea, infecta destul de uşor. Epilatul care încearcă îndepărtarea firului de păr aproape de rădăcina, poate determina „prinderea” acestuia sub piele şi, în consecinţă, inflamaţia acestuia.

Tratamentul este relativ simplu, în sensul că acesta presupune o pauză de ras de câteva zile şi poate asocia utilizarea loţiunilor sau cremelor antibacteriene precum cele care conţin peroxid de benzoil.

În cazul în care foliculita determinată de utilizarea lamei de ras devine o problemă frecventă, se recomandă îndepărtarea pilozităţii cu creme epilatoare sau utilizând tehnici de epilare definitivă (epilare IPL, laser Alexandrite, etc).

Complicaţiile în foliculită

Fiind o afecţiune autolimitată, complicaţiile asociate sunt rar întâlnite şi sunt, de cele mai multe ori, secundare infecţiei leziunilor cutanate. Leziunile foliculare se pot mări şi transforma în abcese (furuncule sau carbuncule) sau chisturi care necesită drenaj chirurgical.

Dintre complicaţiile potenţiale care se pot asocia evoluţiei foliculitei, amintim hipopigmetarea, respectiv hiperpigmetarea tegumentelor, în special în cazurile în care foliculita asociază un proces inflamator accentuat (hipopigmetarea post inflamatorie).

Leziunile mecanice suplimentare, aşa cum este scărpinatul, pot avea ca şi consecinţă apariţia unor cicatrici inestetice.

TRATAMENTUL FOLICULITEI

Majoritatea cazurilor de foliculită nu necesită tratament medical, fiind autolimitate şi dispărând complet în câteva zile.

Având în vedere că este o inflamație a foliculului pilos, epilarea definitivă cu laser Alexandrite sau Nd: YAG este primul tratament la care ar trebui să apelați pentru eliminarea foliculitei pe termen lung.

În cazurile în care leziunile cutanate sunt suprainfectate şi asociază un proces inflamator local, utilizarea tratamentelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii devine o necesitate. Igiena locală cu produse antimicrobiene pe bază de peroxid de benzoil (Clearisil, Proactiv), clorhexidină (Hibiclens) sau Phisoderm, sunt foarte eficiente pentru profilaxia foliculitei.

Tratamentul antibiotic local este recomandat în cazul în care leziunile sunt suprainfectate. Unguentele cu antibiotice (mlindamicină) sau antifungice (Metronidazol) sunt foarte eficiente în tratarea leziunilor. În cazurile complicate, se poate recomandă tratamentul oral antibiotic (cefalexin, doxiciclină, tetraciclină, ciprofloxacin sau levofloxacin) pentru o un interval de 5-14 zile, în funcţie de caz.

Tratamentul foliculitei fungice, necesită utilizarea unor produse antimicotice cu ketoconazol (Nizoral) de două ori pe zi. Cazurile complicate pot necesita utilizarea unor topice antifungice cu lotrimin sau terbinafine (Lamisil) sau chiar a tratamentului oral cu fluconazol (Diflucan).

Tratamentul adjuvant în foliculită vizează utilizarea loţiunilor hidratante precum Cetaphil sau Lubriderm, a produselor dermo-cosmetice pe bază de acid lactic (AmLactin, Lac-Hydrin) sau alfa-hidro-acizi (glytone, loţiuni cu acid glicolitic), cremelor cu uree (Carmol 10, carmol 20, carmol 40, Urix 40) şi a acidului salicilic (Salex).

În unele cazuri, se poate recomanda utilizarea unui tratament de 7-10 zile cu un emolient cu steroizi, aşa cum este triamcinolonul. Foliculita inflamatorie poate fi tratată cu topice pe bază de steroizi sau imunomodulatori precum Elidel sau Protopic. Trebuie să reţinem, totuşi, că aceste unguente sunt recomandate în tratamentul eczemelor şi FDA (Food and Drug Administration) nu recomandă utilizarea lor pe scară largă în foliculită.

Hipopigmentarea cutanată se poate atenua prin administrarea unguentelor cu hidrochinonă 4%, (Porcelana), acid kojic sau azelaic 15-20%. În decolorările permanente ale pielii se poate încerca tratamentul cu concentraţii mai mari de hidrochinonă (6%,8%, 10%) sau a altor compuşi farmaceutici.

Unii specilaiști recomandă utilizarea isotretinoinului (Accutane) în tratamentul formelor severe, recidivante de foliculită, cu toate că, datorită efectelor secundare notabile, ar trebui evitată administrarea, care este de fapt destinată tratării cazurilor grave de acnee.

Cu toate că foliculita nu este o afecţiune contagioasă, trebuie să luăm în calcul că în unele cazuri, infecţia asociată se poate transmite de la o persoană la alta. Utilizarea în comun a produselor şi obiectelor de igienă personală, a băilor cu apă caldă sau a jacuzzi-ului pot favoriza răspândirea infecţiei, în special în rândul persoanelor cu risc crescut de  a contacta orice afecţiune infecţioasă (HIV, afecţiuni cronice, tratamente asociate imunosupresoare).

Parteneri

PARTENERI

 

 

MEDIA