Reconstrucția mamară este o intervenție chirurgicală de restaurare a sânului care s-a pierdut în urma mastectomiei (extirparea totală a unui sân) sau de corectare a defectelor apărute în urma sectorectomiei (extirparea parțială de țesut mamar).  Prin reconstrucție, se încearcă refacerea poziției sânului, volumului, formei, consistenței și, dacă este posibil, a sensibilității acestuia.

Operația se poate realiza fie prin crearea formei sânului cu ajutorul unui implant siliconic care se plasează sub piele și sub mușchii pieptului, fie folosind piele, grăsime sau mușchi care provin din altă zonă a propriului corp. Există și situații în care poate fi folosită o combinație între aceste tehnici. 

Împreună cu chirurgul veți lua o decizie asupra tehnicii care vi s-ar potrivi cel mai bine.  

Aceasta depinde, în principal, de : 

  • cantitatea de țesut mamar înlăturat 

  • starea țesuturilor din zona operată 

  • dacă ați urmat sau nu radioterapie 

  • starea generală de sănătate 

  • propria alegere cântărind avantajele și dezavantajele fiecărei tehnici

Mamelonul și areola pot fi reconstruite, aceasta realizându-se prin intervenții separate, cel mai devreme la 4 luni după ce sânul reconstituit a fost adus la forma lui finală.  

De ce să te gândești la reconstrucția sânului? 

Există numeroase semne de întrebare și sentimente contradictorii privind reconstrucția mamară, dar prima și cea mai importantă întrebare la care trebuie să găsiți răspuns este dacă vă doriți o reconstrucție mamară. 

Nu orice femeie care a suferit o mastectomie simte nevoia de reconstrucție a sânului, dar pentru multe femei, cea mai mare recompensă este reconstrucția sânului care a fost îndepărtat din cauza cancerului sau unei alte boli.  

Personalul medical va poate oferi recomandări, membrii familiei vă pot spune ce cred ei că ar trebui să faceți, dar numai dumneavoastră puteți să luați decizia potrivită. Cu cât cunoașteți mai multe lucruri despre boală și posibilitățile de tratament, cu atât decizia pe care o veţi lua va fi mai bună.  

Ce poți să aștepți de la reconstrucția mamară? 

Rezultatele acestui tip de operație variază mult de la caz la caz. Rezultatele reconstrucției va pot conferi  un aspect similar cu al sânului natural, cel puțin în cazul purtării unui sutien.  

Există posibilitatea ca sânul reconstruit să fie mai ferm, să arate mai rotund sau mai plat decât sânul natural, poate să nu aibă același contur și să nu fie copia sânului dinainte de mastectomie sau a sânului contralateral, dar aceste diferențe sunt, de cele mai multe ori, nesemnificative și evidente doar pentru dumneavoastră. 

Majorității  pacientelor cu mastecomie, reconstrucția mamară le îmbunătățește dramatic imaginea și încrederea în sine și, bineînțeles, calitatea vieții după intervenția chirurgicală.   

Beneficiile reconstrucției 

  • Cu haine (sau lenjerie, ori costum de baie), apariția dumneavoastră  va fi similară cu cea dinaintea operației

  • Chiar și fără haine, vă puteți  simți mai bine cu o formă permanentă de sân care să vă redea imaginea corporală

  • Nu veți fi nevoită să purtați  un sân artificial extern (proteză externă)

  • Vă poate ajuta să vă recăpătați încrederea și sentimentul propriei feminități, atractivităţi și sexualități

  • Nu restricționează vreun tratament ulterior care ar putea fi necesar. Nu interferează cu chimioterapia sau terapia hormonală. Scanările și razele X asupra zonei sânului sunt posibile, iar apariția unei eventuale recidive poate fi, de obicei, detectată.

Candidatele pentru reconstrucție mamară 

Astăzi, majoritatea femeilor care suferă o mastectomie sunt candidate potrivite pentru reconstrucția mamară. Ele aleg reconstrucția din diferite motive, unele considerând că și-au pierdut feminitatea, care poate fi astfel reabilitată, altele, pur și simplu nu acceptă problemele asociate cu protezele mamare externe. 

Multe femei nu se simt pregătite să pună în balanță toate opțiunile atunci când trebuie să facă față diagnosticului de cancer. Altele, pur și simplu nu doresc o altă intervenție decât cea strict necesară. Unele paciente sunt sfătuite să aștepte, mai ales dacă este necesară o procedură reconstructivă complicată sau prezintă probleme de sănătate (obezitate, tensiune arterială mare, fumat). 

În orice caz, informarea înaintea mastectomiei despre posibilitățile reconstructive vă ajută să vă pregătiți pentru intervenție și să priviți mai pozitiv viitorul.

Tipuri de reconstrucţie mamară

Există patru tipuri principale de reconstrucţie mamară:

  1. Reconstrucţia cu un fragment de ţesut (lambou) pediculat, prin care pielea, muşchiul sau grăsimea de pe spate sau de la nivelul abdomenului este tunelizată spre piept pentru a reconstrui sânul pierdut. Pielea, muşchiul şi grăsimea rămân conectate din punctul de vedere al vascularizaţiei cu zona donatoare.

  2. Reconstrucţia cu un fragment (lambou) transferat liber microchirurgical, prin care pielea, grăsimea şi/sau muşchiul de pe abdomenul inferior, fese, flancuri, faţa internă a coapselor sau din alte zone (numite zone donatoare) este grefat în zona sânului prin conectare microchirurgicală la vasele din axilă sau mamare interne.

  3. Reconstrucţia prin utilizarea unui implant siliconic

  4. Reconstrucţia complexă, care foloseşte atât implanturi mamare cât şi lambouri

Reconstrucţia mamară folosind ţesuturi proprii (lambouri)

Acest tip de reconstrucţie mamară foloseşte ţesuturi proprii, muşchi, ţesut adipos şi piele, care sunt mobilizate dintr-o zonă donatoare (de obicei de pe spate sau abdomen). Aceste zone ale corpului conţin piele şi grăsime în exces sau muşchi dispensabili (mobilizarea lor nu modifică semnificativ funcţia segmentului pe care îl deservesc). Muşchiul mare de la nivelul spatelui care este folosit pentru reconstrucţie se numeşte muşchiul latissimus dorsi sau dorsal mare, iar cel de pe abdomen, rectus abdominis sau drept abdominal. 

Procedurile care folosesc lambouri sunt potrivite daca nu vă doriţi reconstrucţia cu implanturi sau dacă nu vi s-a recomandat expandarea tisulară, în care deficitul de piele şi muşchi este mare. Poate fi utilă, de asemenea, acolo unde radioterapia anterioară a făcut ca ţesuturile să devină nepotrivite pentru o expandare. Astfel de proceduri pot fi folosite şi pentru reconstrucţia sânilor voluminoşi, dar, în general, femeile cu sâni foarte mari trebuie să accepte o micşorare a sânului sănătos, oricare ar fi tipul de procedura utilizată, pentru obţinerea unei simetrii acceptabile. Orice tip de reconstrucţie mamară care foloseşte lambouri reprezintă o operaţie majoră, necesitând spitalizarea pentru aproximativ o săptămână.

Lambourile pot fi folosite şi pentru a se înlocui porţiuni întinse de ţesut mamar care au fost extirpate în timpul sectorectomiei (extirparea parţială a ţesutului mamar).

Lamboul musculocutan latissimus dorsi

Acest tip de operaţie implică mutarea mușchiului dorsal mare împreună cu ţesutul adipos şi pielea de suprafaţă de la nivelul spatelui până în regiunea mamară. Pielea şi grăsimea din profunzime rămân în contact cu muşchiul dorsal mare şi, împreună cu propria vascularizaţie, este tunelizată pe sub piele până în regiunea pieptului, în defectul care a rămas ca urmare a extirpării tumorii sau a glandei mamare.

De obicei, muşchiul este denervat şi/sau dezinserat, dar acest lucru nu este absolut obligatoriu în toate situaţiile.

Lamboul musculocutan TRAM

Lamboul TRAM, foloseşte piele, ţesut subcutanat şi muşchiul drept abdominal care sunt tunelizate în regiunea mamară pentru reconstrucţia sânului şi are avantajul suplimentar de a îndepărta excesul de grăsime abdominală şi de a modela abdomenul. 

Principalul avantaj al procedurii constă în consistenţa sânului reconstruit, care este asemănător ca textură cu sânul natural şi în modalitatea prin care ţesutul acoperă toracele. Deoarece ţesutul este propriu, nu determină reacţii la corp străin sau contracţii capsulare cu efecte negative asupra reconstrucţiilor mamare. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că cicatricile se estompează şi ţesutul se înmoaie, reconstrucţia se îmbunătăţeşte, în principiu, cu trecerea timpului, ceea ce nu se întâmplă în reconstrucţiile cu implanturi. Atunci când se practică în mod corespunzător şi la paciente corect selectate, procedura TRAM are ca rezultat o reconstrucţie mamară superioară oricărei alte tehnici. Reconstrucţia cu lambou musculo-cutan transvers de muşchi drept abdominal poate fi luată în considerare în cazul în care suferiţi o mastectomie, fie ca o procedură imediată (în acelaşi moment cu mastectomia), fie ca o procedură ulterioară. 

Operaţia cu lambou musculo-cutan transvers de muşchi drept abdominal este o operaţie de anvergură şi nu trebuie subestimată. Trebuie să fiţi motivată din punct de vedere psihologic şi să aveţi ţesutul adecvat în zona abdominală pentru a fi folosit la reconstrucţia cu tehnicaTRAM.

Există anumite situaţii care determină un risc mare de apariţie a complicaţiilor: afecţiune cardiacă (infarct miocardic, angină, insuficienţă cardiacă congestivă), afecţiune pulmonară (emfizem, afecţiune pulmonară obstructivă cronică, antecedente de embolie pulmonară sau tromboză venoasă profundă), boli de colagen, lupus, sclerodermie, poliartrită, afecţiune psihiatrică instabilă, obezitate (>25% greutate corporală ideală), pacienta vârstnică (vârstă fiziologică mai mare de 70 ani), fumătoare care nu doreşte să renunţe la fumat, operaţie precedentă care a întrerupt alimentarea cu sânge a lamboului musculo-cutan transvers de muşchi drept abdominal. Oricare din situaţiile de mai sus reprezintă contraindicaţii ale procedurii cu lambou pediculat TRAM astfel încât chirurgul trebuie să găsească o altă metodă de reconstrucţie mamară.

Deşi nu este o contraindicaţie absolută, dacă doriţi să daţi naştere mai multor copii este bine să luaţi în considerare altă metodă de reconstrucţie. Există multe cazuri de paciente care au fost supuse unei intervenţii cu lambou pediculat TRAM şi care au trecut printr-o naştere la termen naturală; îngrijorarea este asupra fragilităţii peretelui abdominal şi a flexibilităţii reduse, în special atunci când s-a folosit plasă sintetică.

Datorită anvergurii procedurii, complicaţiile sunt posibile chiar şi pentru cei mai experimentaţi chirurgi. Complicaţiile posibile în urma unei proceduri cu lambou TRAM sunt menţionate în cele ce urmează. Din fericire, complicaţiile majore nu sunt frecvente.

  • Necrozarea grăsimii şi/sau pierderea parţială a lamboului (5-15% din paciente). Dacă apare, grăsimea necrozată se observă devreme ca o zona fermă care nu se retrage în timp. Toate zonele suspecte de necroză adipoasă trebuie îndepărtate chirurgical pentru a obţine un sân moale, fără tumori palpabile, permiţând astfel monitorizarea unei recidive a cancerului mamar.

  • Pierderea totală a ţesutului TRAM (<1% din paciente)

  • Seromul (colectarea de fluid, în special în zona donatoare abdominală)

  • Hematomul (sângerarea, fie a toracelui, fie a abdomenului)

  • Infecţia

  • Hernia, eventraţia (1-5% din paciente)

  • Tumefierea abdominală fără herniere (5-15% din paciente)

  • Tromboză venoasă profundă şi/sau embolul pulmonar (<1% din paciente)

  • Decesul (<1% din paciente)

Reconstrucţia mamară cu lambouri libere

În tehnicile de reconstrucţie cu lambouri libere, vascularizaţia este întreruptă şi este creată una nouă în zona sânului. Aceste tehnici implică microchirurgia vasculară (reunirea arterelor şi venelor care au doar 2-3 mm diametru utilizând un microscop chirurgical). Vasele de sânge situate în zona axilară sau din interiorul pieptului, aproape de stern, sunt folosite în vederea creării unei vascularizaţii noi pentru ţesutul care a fost mutat pe sân.

Un număr respectabil de lambouri libere sunt folosite, astăzi, pentru reconstrucţia mamară, din care amintim: 

  • Lamboul TRAM liber

  • Lamboul DIEP, care este o variantă de lambou TRAM, dar care nu modifică integritatea peretelui abdominal

  • Lamboul Gluteal

  • Lamboul Rubens, care foloseşte piele şi ţesut adipos din regiunea fesieră sau a şoldurilor. 

Acestea sunt tipuri particulare de intervenţii chirurgicale şi pot fi realizate doar de chirurgi plasticieni cu experienţă în aceste proceduri.

Lamboul TRAM liber

Această procedură utilizează aceeaşi piele şi grăsime de pe abdomenul inferior ca şi lamboul TRAM pediculat, însă este sacrificată o porţiune mult mai mică de muşchi. Este posibil să se reconstruiască un sân mai mare folosind această tehnică. Nu este necesară crearea unui tunel la locul mastectomiei, deoarece ţesutul abdominal inferior este îndepărtat în totalitate şi reimplantat în locul acesteia. Aceasta permite ca şanţul inframamar să fie fixat definitiv în timpul procedurii iniţiale fără temerea că se compromite pediculul. 

O procedură cu lambou TRAM liber fără complicaţii necesită aproximativ 7-10 zile de spitalizare. Este necesară o supraveghere atentă în primele 2-4 zile. Ţesuturile transferate sunt total dependente de anastomozele microvasculare; răsucirea sau tromboza unei artere sau vene poate însemna pierderea totală a ţesuturilor transferate. Pentru a evita acest lucru veţi fi monitorizată prin observarea clinică şi monitorizarea internă sau externă cu Doppler, laser sau dispozitive de măsurat temperatura. Apariţia unei situaţii critice ar trebui să declanşeze o reevaluare în sala de operaţie.

Lamboul DIEP

Acest lambou este o variantă a lamboului TRAM liber, dar care nu modifică integritatea peretelui abdominal. Lamboul pe perforante din pedicolul epigastric inferior profund (DIEP) oferă o alternativă la reconstrucţia microchirurgicală a sânului cu lambou TRAM. Avantajul folosirii lamboului DIEP faţă de TRAM este morbiditatea minimă a zonei donatoare, prin menţinerea integrităţii mușchiului drept abdominal, a tecii acestuia şi prezervarea inervaţiei segmentare a muşchiului. Reconstrucţia mamară cu lambou liber DIEP este un procedeu dificil, cu timp operator lung, care necesită un chirurg familiarizat cu tehnica şi antrenat pentru a avea succes.

Elementul cheie în reconstrucţia mamară cu lambou liber DIEP este disecţia vaselor perforante, urmărirea lor sub teaca muşchiului drept abdominal, prin corpul muscular, până la originea lor din pedicolul vascular epigastric inferior profund.

Reconstrucţia areolei şi mamelonului

În timpul mastectomiei radicale modificate (operaţia radicală care se practică astăzi pentru cancerul mamar) este înlăturat întregul sân, inclusiv areola şi mamelonul.

Reconstrucţia mamelonului se face, de regulă, la 3-4 luni, după ce sânul reconstituit s-a vindecat şi s-a stabilizat în forma şi poziţia sa definitivă. Cea mai dificilă situaţie în planificarea poziţiei mamelonului este în cazul asimetriei, situaţie în care chirurgul are două opţiuni: ori încearcă să obţină simetria, ori, dacă aceasta nu este posibilă (din motive tehnice sau economice), mamelonul va fi plasat menţinând aceleaşi proporţii între distanţele mamelon-şanţ inframamar şi mamelon-margine medială şi laterală cu cele ale sânului contralateral. În acest fel, chirurgul creează iluzia că sânul reconstruit este normal şi egal cu cel contralateral.

Reconstrucţia mamelonului se poate realiza, fie printr-o grefă liberă de mamelon din mamelonul contralateral, fie prin creearea proeminenţei mamelonare din lambouri locale.

Tehnicile pot fi împărţite, practic, în două grupe: cele care folosesc un singur lambou (lamboul în stea, lamboul V-C-V) şi cele care folosesc două lambouri (dublu S, dublu M).

Tehnicile cu un singur lambou au avantajul simplităţii, dar au dezavantajul unei vascularizaţii mai precare fiind astfel mai susceptibile la necroze parţiale.

Tehnicile cu două lambouri au avantajul unei vascularizaţii mai bune a lambourilor, fiecare lambou este mai scurt şi este mai puţin probabil să apară necroze parţiale, sunt mai simetrice deoarece zona donatoare se împarte în două părţi egale, de o parte şi de alta a mamelonului şi asigură o proiecţie mai bună, care se conservă mai bine în timp.

Reconstrucţia areolei se realizează prin tatuajul mamelonului şi a tegumentului înconjurător. Înainte de a fi disponibilă micropigmentarea, areolele au fost reconstruite prin grefe de piele recoltate din zone cu tegument mai pigmentat (de ex. plica inghino-labială). Dezavantajul acestei tehnici este necesitatea unei intervenţii chirurgicale, cu cicatrice în zona donatoare precum şi posibilitatea necrozei parţiale sau totale a grefei şi practic lasă mamelonul nepigmentat, cu un aspect nenatural.

Tatuajul este o tehnică simplă, care se efectuează după aproximativ 4 săptămîni de la reconstrucţia mamelonului şi care poate fi repetată în situaţiile în care pigmentarea se atenuează în timp.

Intervenţia chirurgicală de simetrizare la celălalt sân

Chirurgii care realizează reconstrucţii mamare urmăresc să potrivească mărimea şi forma sânului reconstituit cu cele ale sânului natural. Cum acest lucru nu e întotdeauna posibil, poate să fie nevoie de executarea unei operaţii de simetrizare pe sânul natural. Acest lucru ar putea presupune reducerea dimensiunii sânului rămas, ridicarea lui pentru a se reduce gradul de ptoză sau chiar mărirea acestuia. Acest tip de operaţie va lăsa cicatrici, dar acestea se vor estompa într-o anumită măsură. Majoritatea cicatricilor devin mai puţin vizibile cu timpul, dar nu vor dispărea complet niciodată. Cu cât este mai bună calitatea globală a reconstrucţiei cu atât mai puţin vă va preocupa aspectul cicatricilor.

Când se poate realiza?

Opiniile diferă în ceea ce priveşte momentul când ar trebui realizată reconstrucţia mamară. Unii chirurgi preferă reconstrucţia în acelaşi timp cu intervenţia chirurgicală de extirpare a sânului, alţii  consideră că este necesară o perioadă de aşteptare, dacă e posibil, un an sau chiar mai mult, după înlăturarea sânului. Dacă vă gândiți la reconstrucţia mamară, este bine să discutați  cu chirurgul dumneavoastră înainte de operaţia iniţială (mastectomia). Nu trebuie să luați  o decizie definitivă în acest stadiu iniţial, dar dacă vă doriți  reconstrucţia mamară, este bine să comunicați acest lucru chirurgului oncolog. Dacă ați făcut radioterapie după mastectomie, va tebui să aştepați câteva luni (minimum 6 luni, preferabil 1 an) pentru a realiza reconstrucţia, până când pielea şi celelalte ţesuturi din zona tratată s-au stabilizat.

Există studii care dovedesc că reconstrucţia făcută în acelaşi timp cu operaţia iniţială vă pot ajuta să atenuaţi stresul asociat cu boala şi cu mutilarea fizică prin piederea unui sân, să vă reintegraţi social mai rapid şi să puteţi duce din nou o viaţă normală. Dacă dumneavoastră  consideraţi că pierderea unui sân este mai puţin supărătoare decât v-aţi fi aşteptat şi nu vă doriţi o altă intervenţie chirurgicală, puteţi alege să purtaţi un sân fals (proteză externă).

Reconstrucţia cu implanturi siliconice

Implanturile mamare au învelişul (capsula) din silicon elastomer, cu suprafaţă texturată şi pot fi umplute cu soluţie salină ori cu gel siliconic. Soluţia salină prezintă avantajul de a nu provoca probleme dacă, eventual, ar trece prin înveliş în interiorul corpului, dar au şi dezavantaje: implanturile cu substanţă salină nu dau aceeaşi senzaţie de natural ca cele umplute cu gel siliconic şi astfel au ca rezultat un sân reconstituit mai puţin realist. Oricum, gelul siliconic folosit astăzi este gel coeziv, ceea ce înseamnă că este puţin probabil ca acesta să migreze în situaţia ruperii capsulei implantului. Există şi posiblitatea ca implanturile cu substanţă salină să se dezinflateze, situaţie în care sânul reconstruit va scădea în volum iar suprafaţa sa va deveni vălurită. Umplutura cu gel siliconic conferă mai multă naturaleţe sânului reconstruit.

Chirurgul vă poate recomanda reconstrucţia cu implant mamar, atunci când volumul ţesuturilor proprii nu este suficient pentru reconstrucţie sau în reconstrucţiile imediate sau secundare, atunci când nu este programată radioterapia. Acest procedeu reconstructiv se poate realiza, fie folosind direct implantul, fie folosind un expander tisular care întâi întinde ţesuturile şi apoi se introduce un implant mamar. 

Expanderul tisular este un implant temporar care este plasat sub muşchii pieptului şi care apoi este umplut gradual cu ser fiziologic pe parcursul unui număr de săptămâni sau luni pentru a întinde încet pielea. Odată ce pielea este suficient de întinsă, se îndepărtează expanderul şi este înlocuit cu un implant permanent. Acest timp operator secundar pentru îndepărtarea şi schimbarea expanderului poate fi evitat prin folosirea unui implant expander permanent care poate fi ajustat postoperator.

Instrucţiuni postoperatorii

Imediat după operaţie, sânul reconstruit va fi acoperit cu pansamente pe care asistentele le vor schimba în mod regulat. 

Pentru o săptămână sau două după operaţie este posibil să va simţiţi mai obosită şi să aveţi un oarecare disconfort, dar care poate fi controlat medicamentos.

În funcţie de procedeul reconstructiv folosit şi de evoluţia postoperatorie veţi putea părăsi spitalul după două până la 10-12 zile. Intervenţiile reconstructive necesită tuburi de dren pentru a îndepărta fluidele în exces din zona operată, dar acestea vor fi îndepărtate în general în prima săptămână postoperator. 

Firele de sutură, dacă nu sunt resorbabile, se scot la aproximativ la 10 zile postoperator. 

Recuperarea completă după mastectomie, combinată cu reconstrucţie cu lambou, poate să dureze până la şase săptămâni sau mai puţin dacă pentru reconstrucţie sunt folosite implanturile, perioadă în care sunt interzise eforturile fizice intense şi activitatea sexuală. Sunt indicate o gama largă de exerciţii pentru umăr la 10-14 zile postoperator. 

Inervaţia normală a sânului nu poate fi restaurată, dar, cu timpul, reapare o oarecare sensibilitate. Majoritatea cicatricilor devin mai puţin vizibile în timp, dar nu vor dispărea complet niciodată. Cu cât este mai bună calitatea globală a reconstrucţiei cu atât mai puţin vă va preocupa aspectul cicatricilor. 

Paresteziile de la locul mastectomiei şi a abdomenului central după lamboul TRAM diminuează treptat şi pot dispărea în următoarele 6-12 luni. Din cauza închiderii strânse a fasciei muşchiului drept abdominal, există posibilitatea de a simţi o senzaţie nedureroasă, de strângere, timp de mai multe luni.

La început, noul sân va fi mai mare decât celălalt, dar se va reduce în dimensiuni după câteva săptămâni, odată cu dispariţia inflamaţiei de după operaţie. 

Este interzis să faceţi baie în cadă în primele săptămâni după intervenţia chirurgicală. Mai târziu, odată ce rănile sunt vindecate complet, sunteţi liberă să faceţi duş sau baie. Spălaţi-vă doar cu apă călduţă şi săpun neparfumat, clătind bine linia plăgii. Tamponaţi zona operată cu un prosop curat, evitând frecarea. 

În general, chirurgii sfătuiesc femeile să-şi maseze zilnic pielea de pe sânul reconstuit cu ulei de corp sau cu cremă. Acest lucru menţine pielea suplă şi în bună condiţie.

Unii chirurgi sfătuiesc pacientele să poarte sutien pentru câteva săptămâni după operaţia de reconstrucţie mamară. Ei pot chiar să recomande purtarea acestuia nu numai ziua, ci şi pe timpul nopţii. Alţi chirurgi nu consideră necesar un sutien şi sugerează chiar renunţarea la sutien pentru a determina o cădere mai naturală a sânului reconstruit.

Mamografia sânului reconstruit este posibilă şi poate fi recomandată de oncologi.

Trebuie să continuaţi auto-examinarea şi să participa şi la reevaluările periodice conform indicațiilor medicilor.

Complicaţii posibile

Teoretic, orice femeie care a pierdut un sân poate apela la chirurgia reconstructivă, dar trebuie ştiut că orice intervenţie chirurgicală este însoţită de riscuri şi poate fi asociată cu complicaţii specifice. 

Există riscuri inerente, comune oricărei intervenţii chirurgicale, legate atât de anestezie cât şi de chirurgie şi câteva riscuri şi complicaţii posibile specifice reconstrucţiei mamare. Este bine să fiţi pregătită pentru aceste posibile complicaţii, ca să puteţi trece cu bine peste aceste probleme în eventualitatea că ele ar apărea.

Problemele asociate cu orice tip de intervenţie chirurgicală şi care s-ar putea ivi la reconstrucţia mamară sunt: sângerarea, hematomul, seromul (colectarea de lichid sub rană), infecţia, necroza de ţesuturi, probleme legate de aspectul estetic, dureri, disconfort, cicatrici inestetice sau dificultăţi cu anestezia, dar acestea sunt relativ rare şi pot fi minimalizate printr-o evaluare preoperatorie şi folosind o tehnică corectă.

Fumătoarele trebuie să ştie că nicotina determină vasoconstricţie periclitând vascularizaţia ţesuturilor, poate întârzia şi denatura vindecarea şi, de aceea, este necesară renunţarea la fumat cel puţin 3 săptămâni înainte şi după operaţie. 

Uneori complicaţiile apărute pot să necesite alte intervenţii corectoare.

În cazul reconstrucţiei cu implanturi, există posibilitatea dezvoltării unei infecţii, de obicei în primele 2 săptămâni postoperator, fiind necesară îndepărtarea implantului şi amânarea reconstrucţiei pentru cel puţin 6 luni. Contracţia capsulară, cea mai frecventă problema a reconstrucţiei cu implanturi, apare atunci când cicatricea care se formează în jurul implantului începe să se îngroaşe, strânge implantul şi face ca sânul să devină tare şi chiar dureros. Contracţia capsulară poate fi tratată printr-o intervenţie chirurgicală, prin scoaterea implantului, incizarea capsulei (capsulotomie) sau îndepărtarea acesteia (capsulectomie) şi, eventual, înlocuirea implantului.

Complicații imediate

  • Durere şi disconfort. După orice intervenţie chirurgicală există durere şi disconfort, dar pragul de percepţie diferă de la caz la caz

  • Hematomul, seromul

  • Pentru o săptămâna sau două după operaţie este posibil să va simţiţi mai obosită şi să aveţi un oarecare disconfort, dar care poate fi controlat medicamentos. Mişcarea braţului de pe partea operaţiei poate fi mai dificilă, în special în cazul în care s-a practicat şi limfadenectomia axilară. Este important să continuați să vă folosiți  braţul şi să faceți exerciţiile indicate, mobilitatea revenind,treptat, la normal.

  • Secreţiile care se colectează şi stagnează într-o cavitate cresc riscul apariţiei infecţiei. Organismul poate resorbi colecţiile mici, însă dacă volumul este mare, este nevoie de hemostază şi drenaj chirurgical în situaţia unui hematom sau de puncţii repetate sau chiar montarea unui tub de dren în situaţia seroamelor. De aceea, pentru a preveni şi a evidenţia aceste colecţii, la operaţia de reconstrucţie mamară, veţi avea inserate tuburi de drenaj care vor  evacua orice fluid. Acestea sunt tuburi de plastic lungi şi subţiri, ataşate la pungi sau sticluţe de drenaj. De obicei, drenajul este îndepărtat după câteva zile de la operaţie, când volumul drenat scade sub 20-30ml/24 ore.

  • Infecţia. Aceasta este o complicaţie inerentă oricărui tip de operaţie. Dacă ea apare, antibioticele pot, în general, să controleze infecţia. În puţine cazuri, infecţia poate continua în ciuda tratamentului antibiotic. Dacă a fost utilizat un implant, de obicei este nevoie ca acesta să fie scos pentru ca infecţia să fie tratată cu succes. În această situaţie, este bine să se aştepte cel puţin 6 luni înainte de a insera un alt implant sau să se realizeze un alt tip de reconstrucţie. 

Plaga (linia de incizie) trebuie examinată în mod regulat după operaţie. Trebuie să anunţaţi medicul în cazul apariţiei uneia din următoarele situaţii:

  • Durere, edem, accentuarea roşeţii sau schimbarea culorii la nivelul sânului, în jurul zonei cicatricii sau ambele

  • Scurgeri (fluidele fiinde eliberate) de la nivelul inciziei

  • Febră crescând peste 38oC

  • Mâncărimi. Mâncărimea este o senzaţie care însoţeşte vindecarea plăgii, aşa că o puteți simţi la locul unde a fost făcută incizia. Senzaţia poate fi foarte inconfortabilă, dar e important să nu scărpinați pielea care se vindecă. Mâncărimea va scădea în intensitate pe măsură ce rana se vindecă. 

  • Parestezii. După reconstrucţia mamară imediată (realizată în acelaşi timp cu operaţia pentru cancer mamar) ați putea avea o senzaţie de furnicătură în josul braţului de pe partea cu noul sân. Ați putea simţi, de asemenea, o amorţeală în partea de sus sau interioară a braţului. Aceasta este rezultatul lezării chirurgicale a nervilor care inervează această zonă în momentul în care se practică limfadenectomia axilară. Senzaţia se va estompa gradual, dar poate dura şi până la un an după operaţie.

Posible complicaţii pe termen lung

  1. Contracţia capsulară. Când orice corp străin este introdus în organism, sistemul imunitar răspunde prin formarea unui ţesut fibros în jurul acestuia, lucru care face parte din procesul natural de vindecare. Dacă această contracţie este severă, atunci pot apărea dureri, întărirea şi schimbarea formei sânului reconstruit, senzaţii care pot fi inacceptabile şi pot afecta simetria cu sânul natural. Există cazuri în care implantul şi capsula trebuie să fie înlăturate chirurgical şi este necesară înlocuirea implantului, de obicei, cu unul cu dimensiuni mai mari, în acelaşi timp operator. Majoritatea contracțiilor fibroase apar în primul an de la operaţie, dar unele pot apărea şi mai târziu. Riscul formării de contracţii capsulare care necesită intervenţii chirurgicale ulterioare există într-un procent de 5-20%. Incidenţa contracţiei capsulare creşte atunci când reconstrucţia este asociată cu radioterapia.

  2. Asimetria (aspectul inegal al celor doi sâni). Chirurgul va încerca să creeze o formă de sân care să se potrivească cu sânul natural, dar nu întotdeauna este posibil să se ajungă la o potrivire perfectă. Sunt posibile corecţii pe sânul reconstruit (ex. înlocuind implantul cu altul care să aibă o dimensiune diferită sau care să fie poziţionat uşor diferit) fie suportând o operaţie de simetrizare la celălalt sân (mastopexie, reducţie mamară sau chiar mărire).

  3.  Hernia abdominală este o complicaţie rară care poate apărea după reconstrucţia cu lambou TRAM pediculat sau transferat liber microchirurgical (în această situaţie incidenţa este mult mai mică). Aceasta este legată de înlăturarea muşchiului drept abdominal care poate slăbi peretele abdomenului, iar pentru a diminua acest risc, chirurgul poate insera o plasă sintetică protectoare în zona de unde a fost prelevat muşchiul, prevenind producerea herniei.

  4. Utilizarea unui lambou de muşchi dorsal mare, uneori ar putea să-ţi îngreuneze mişcarea din umăr, care de cele mai multe ori este bine compensată prin acţiunea celorlalţi muşchi din regiune şi ar putea să facă dificile unele acţiuni zilnice, precum intrarea şi ieşirea din cadă sau abilitatea de a face unele sporturi, precum înotul sau schiatul.

Examenul clinic

Este foarte important să continuați  să verificați atât sânul natural, cât şi regiunea sânului reconstituit după operaţia de reconstrucţie mamară. Medicul oncolog vă va programa la controale periodice pentru a vă examina în mod regulat sânii după reconstrucţie, dar şi autoexaminarea este foarte importantă pentru a detecta unele modificări care pot apărea şi care impun prezentarea la medic.

Lucrurile la care trebuie să fiți atentă în timpul examinării sunt:

  • Ţesutul mamar se simte diferit - întărit sau întins

  • Schimbări de aspect sau formă

  • O schimbare în textura pielii - încreţire, apariţia de gropiţe, erupţii, îngroşare

  • O inflamaţie sau o zonă inflamată care se simte la sân sau la axilă

  • Mamelonul  își modifică forma

  • Scurgeri, de orice fel, ale mamelonului

  • Erupţii pe mamelon sau inflamarea acestuia ori a areolei (porţiunea închisă la culoare din jurul mamelonului)

  • Apartiția unor noduli în zona axilară

  • Umflarea părţii superioare a braţului

  • Durere sau disconfort deosebit ca intensitate înainte de menstruaţie

Descoperirea unuia dintre aceste semne nu înseamnă neapărat că are loc o recidivă a cancerului, dar este important să anunţați medicul în cazul în care ați găsit ceva care vă îngrijorează.

Examen imagistic

Controalele mamografice pot fi continuate atât pe sânul normal, cât şi pe cel reconstruit, conform recomandărilor pe care le primiţi. Alte metode imagistice posibile pentru examinarea sânului reconstruit sunt ecografia şi rezonanţa magnetică nucleară.

Parteneri

PARTENERI

 

 

MEDIA