Reconstructie mamara

Ce este reconstructia mamara?

Reconstructia mamara este o interventie chirurgicala de restaurare a sanului care s-a pierdut in urma mastectomiei (extirparea totala a unui san) sau de corectare a defectelor aparute in urma sectorectomiei (extirparea partiala de tesut mamar). 

Prin reconstructie se incearca refacerea pozitiei sanului, volumului, formei, consistentei si daca este posibil a sensibilitatii. 
Operatia se poate realiza fie prin crearea formei sanului cu ajutorul unui implant siliconic care se plaseaza sub piele si sub muschii pieptului, fie folosind piele, grasime sau muschi care provin din alta zona a propriului corp. Exista si situatii in care poate fi folosita o combinatie intre aceste tehnici.

Impreuna cu chirurgul veti lua o decizie asupra tehnicii care vi s-ar potrivi cel mai bine. 

Aceasta depinde in principal de :
• cantitatea de tesut mamar inlaturat
• starea tesuturilor din zona operata
• daca ati urmat sau nu radioterapie
• starea generala de sanatate
• propria alegere cantarind avantajele si dezavantajele fiecarei tehnici

Mamelonul si areola pot fi reconstruite, aceasta realizindu-se prin interventii separate, cel mai devreme la 4 luni dupa ce sanul reconstituit a fost adus la forma lui finala. 

De ce sa te gandesti la reconstructia sanului?

Exista numeroase semne de intrebare si sentimente contradictorii privind reconstructia mamara, dar prima si cea mai importanta intrebare la care trebuie sa gasiti raspuns este daca va doriti reconstructia mamara.

Nu orice femeie care a suferit o mastectomie simte nevoia de reconstructie a sanului, dar pentru multe femei, cea mai mare recompensa este reconstructia sanului care a fost indepartat din cauza cancerului sau a altei boli. 

Personalul medical va poate oferi recomandari, membrii familiei va pot spune ce cred ei ca ar trebui sa faceti, dar numai dumneavoastra puteti sa luati decizia potrivita. Cu cat cunoasteti mai multe lucruri despre boala si posibilitatile de tratament, cu atat decizia pe care o luati este mai buna. 

Majoritatea femeilor care au suferit o mastectomie isi doresc reconstructia sanului, fie odata cu operatia initiala, fie ulterior.

Ce poti sa astepti de la reconstructia mamara?

Rezultatele acestui tip de operatie variaza mult de la caz la caz. Este aproape imposibil sa se obtina o potrivire perfecta cu sanul natural dar rezultatele reconstructiei pot fi intr-o mare masura acceptabile, conferindu-va un aspect similar cel putin in cazul purtarii unui sutien. 

Exista posibilitatea ca sanul reconstruit sa fie mai ferm, sa arate mai rotund sau mai plat decit sanul natural, poate sa nu aiba acelasi contur si sa nu fie copia sanului dinainte de mastectomie sau a sanului contralateral, dar aceste diferente sunt nesemnificative si evidente numai pentru dumneavoastra.

Pentru majoritatea pacientelor cu mastecomie, reconstructia mamara le imbunatateste dramatic imaginea si increderea in sine si bineinteles calitatea vietii dupa interventia chirurgicala.

Beneficiile reconstructiei

• Cu haine (sau lenjerie, ori costum de baie), aparitia ta va fi similara cu cea dinaintea operatiei;
• Chiar si fara haine, te poti simti mai bine cu o forma permanenta de san care sa-ti redea imaginea corporala;
• Nu vei fi nevoita sa porti un san artificial extern (proteza externa);
• Te poate ajuta sa-ti recapeti increderea in tine si sentimentul propriei feminitati, atractivitati si sexualitati;
• Nu restrictioneaza vreun tratament ulterior care ar putea fi necesar. Nu interfereaza cu chimioterapia sau terapia hormonala. Scanarile si razele X asupra zonei sanului sunt posibile iar aparitia unei eventuale recidive poate fi de obicei detectata.

Candidatele pentru reconstructie mamara

Astazi majoritatea femeilor care sufera o mastectomie sunt candidate potrivite pentru reconstructia mamara. Ele aleg reconstructia din diferite motive, unele considerand ca si-au pierdut feminitatea, care poate fi astfel reabilitata, altele, pur si simplu nu accepta problemele asociate cu protezele mamare externe.

Multe femei nu se simt pregatite sa puna in balanta toate optiunile atunci cand trebuie sa faca fata diagnosticului de cancer. Altele pur si simplu nu doresc o alta interventie decat cea strict necesara. Unele paciente sunt sfatuite sa astepte mai ales daca este necesara o procedura reconstructiva complicata sau prezinta probleme de sanatate (obezitate, tensiune arteriala mare, fumat).

In orice caz, informarea inaintea mastectomiei despre posibilitatile reconstructive, va ajuta sa va pregatiti pentru interventie si sa priviti mai pozitiv viitorul.

Cand se poate realiza?

Opiniile difera in ceea ce priveste momentul cand ar trebui realizata reconstructia mamara. Unii chirurgi prefera reconstructia in acelasi timp cu interventia chirurgicala de extirpare a sanului, altii insa considera ca este necesara o perioada de asteptare, daca e posibil, un an sau chiar mai mult, dupa inlaturarea sanului. Daca te gandesti la reconstructia mamara, este bine sa discuti asta cu chirurgul tau inainte de operatia initiala (mastectomia). Nu trebuie sa iei o decizie definitiva in acest stadiu initial, dar daca iti doresti reconstructia mamara este bine sa comunici acest lucru chirurgului oncolog. Daca ai facut radioterapie dupa mastectomie, va tebui sa astepti cateva luni (minimum 6 luni, preferabil 1 an) pentru a realiza reconstructia, pana cand pielea si celelalte tesuturi din zona tratata s-au stabilizat.

Exista studii care dovedesc ca reconstructia facuta in acelasi timp cu operatia initiala ajuta pacientele sa atenueze stresul asociat cu boala si cu mutilarea fizica prin piederea unui san, sa se reintegreze social mai rapid si sa poate duce din nou o viata normala. Altele, pot considera dupa o vreme ca pierderea unui san este mai putin suparatoare decat s-ar fi asteptat si nu-si mai doresc o alta interventie chirurgicala, ulterioara mastectomiei. In aces caz, poti alege sa porti un san fals (proteza externa).

Tipuri de reconstructie mamara

Exista patru tipuri principale de reconstructie mamara:
• Reconstructia prin utilizarea unui implant siliconic
• Reconstructia cu un fragment de tesut (lambou) pediculat, prin care piele, muschi si grasime de pe spate sau de la nivelul abdomenului este tunelizata spre piept pentru a reconstrui sanul pierdut. Pielea, muschiul si grasimea raman conectate din punctul de vedere al vascularizatiei cu zona donatoare.
• Reconstructia cu un fragment (lambou) transferat liber microchirurgical, prin care pielea, grasimea si/sau muschi de pe abdomenul inferior, fese, flancuri, fata interna a coapselor sau din alte zone (numite zone donatoare) este grefat in zona sanului prin conectare microchirurgicala la vasele din axila sau mamare interne.
• Reconstructia complexa care foloseste atat implanturi mamare cat si lambouri

Reconstructia cu implanturi siliconice

Implanturile mamare au invelisul (capsula) din silicon elastomer, cu suprafata texturata si pot fi umplute cu solutie salina ori cu gel siliconic. Solutia salina prezinta avantajul de a nu provoca probleme daca eventual ar trece prin invelis in interiorul corpului, dar au si dezavantaje, implanturile cu substanta salina nu dau aceeasi senzatie de natural ca si cele umplute cu gel siliconic si astfel au ca rezultat un san reconstituit mai putin realist. Oricum, gelul siliconic folosit astazi este gel coeziv, ceea ce inseamna ca este putin probabil ca acesta sa migreze in situatia ruperii capsulei implantului. Exista si posiblitatea ca implanturile cu substanta salina sa se dezinflateze, situatie in care sinul reconstruit va scadea in volum iar suprafata sa va deveni valurita. Umplutura cu gel siliconic confera mai multa naturalete sanului reconstruit.

Chirurgul va poate recomanda reconstructia cu implant mamar, atunci cand volumul tesuturilor proprii nu sunt suficiente pentru reconstructie sau în reconstructiile imediate sau secundare atunci cand nu este programata radioterapia. Acest procedeu reconstructiv se poate realiza fie folosind direct implantul, fie se foloseste un expander tisular care intai intinde tesuturile si apoi a unui implant mamar. 

Expanderul tisular este un implant temporar care este plasat sub muschii pieptului si care apoi este umplut gradual cu ser fiziologic pe parcursul unui numar de saptamani sau luni pentru a intinde incet pielea. Odata ce pielea este suficient de intinsa, se indeparteaza expanderul si este inlocuit cu un implant permanent. Acest timp operator secundar pentru indepartarea si schimbarea expanderului poate fi evitat prin folosirea unui implant expander permanent care poate fi ajustat postoperator.

Reconstructia mamara folosind tesuturi proprii (lambouri)

Acest tip de reconstructie mamara foloseste tesuturi proprii, muschi, tesut adipos si piele care sunt mobilizate dintr-o zona donatoare (de obicei de pe spate sau abdomen). Aceste zone ale corpului contin piele si grasime in exces sau muschi dispensabili (mobilizarea lor nu modifica semnificativ functia segmentului pe care il deservesc). Muschiul mare de la nivelul spatelui care este folosit pentru reconstructie se numeste muschiul “latissimus dorsi” sau dorsal mare, iar cel de pe abdomen “rectus abdominis” sau drept abdominal. 

Procedurile care folosesc lambouri sunt potrivite la pacientele care nu doresc reconstructia cu implanturi sau pentru care expandarea tisulara nu este recomandata deoarece deficitul de piele si muschi este mare. Poate fi utila, de asemenea, acolo unde radioterapia anterioara a facut ca tesuturile sa devina nepotrivite pentru o expandare. Astfel de proceduri pot fi folosite si pentru reconstructia sanilor voluminosi, dar in general femeile cu sani foarte mari trebuie sa accepte o micsorare a sanului sanatos, oricare ar fi tipul de procedura utilizata, pentru obtinerea unei simetrii acceptabile. Orice tip de reconstructie mamara care foloseste lambouri, reprezinta o operatie majora, necesitand spitalizarea pacientei pentru aproximativ o saptamana.

Lambourile pot fi folosite si pentru a se inlocui portiuni intinse de tesut mamar care au fost extirpate in timpul sectorectomiei. (extirparea partiala a tesutului mamar).

Lamboul musculocutan latissimus dorsi
Acest tip de operatie implica mutarea muschiului dorsal mare impreuna cu tesutul adipos si pielea de la suprafata de la nivelul spatelui pana in regiunea mamara. Pielea si grasimea din profunzime raman in contact cu muschiul dorsal mare si impreuna cu propria vascularizatie, este tunelizata pe sub piele pana in regiunea pieptului in defectul care a ramas ca urmare a extirparii tumorii sau a glandei mamare.

De obicei muschiul este denervat si/sau dezinserat dar acest lucru nu este absolut obligatoriu in toate situatiile.

Lamboul musculocutan TRAM
Lamboul TRAM, foloseste piele, tesut subcutanat si muschiul drept abdominal care sunt tunelizate in regiunea mamara pentru reconstructia sanului si are avantajul suplimentar de a indeparta excesul de grasime abdominala si a modela abdomenul. 

Principalul avantaj al procedurii consta în consistenta sanului reconstruit, care este asemanator ca textura cu sanul natural si in modul in care tesutul acopera toracele. Deoarece tesutul este propriu, nu determina reactii la corp strain sau contractii capsulare, care pot avea efecte negative asupra reconstructiilor mamare. Mai mult decat atat, avand in vedere faptul ca cicatricile se estompeaza si tesutul se inmoaie, reconstructia se imbunatateste in principiu cu trecerea timpului, ceea ce nu se intimpla in reconstructiile cu implanturi. Atunci cand se practica in mod corespunzator si la paciente corect selectate, procedura TRAM are ca rezultat o reconstructie mamara superioara oricarei altei tehnici. Reconstructia cu lambou musculo cutan transvers de muschi drept abdominal poate fi luata in considerare in cazul oricarei paciente care sufera o mastectomie fie ca o procedura imediata (in acelasi moment cu mastectomia), fie ca o procedura ulterioara. 

Operatia cu lambou musculo cutan transvers de muschi drept abdominal este o operatie de anvergura si nu trebuie subestimata de catre pacienta sau chirurg. Pacienta trebuie sa fie motivata din punct de vedere psihologic si sa aiba tesutul adecvat în zona abdominala pentru a fi folosit la reconstructia cu tehnica TRAM.

Exista anumite situatii care determina un risc mare de aparitie a complicatiilor: afectiune cardiaca (infarct miocardic, angina, insuficienta cardiaca congestiva), afectiune pulmonara (emfizem, afectiune pulmonara obstructiva cronica, antecedente de embolie pulmonara sau tromboza venoasa profunda), boli de colagen, lupus, sclerodermie, poliartrita, afectiune psihiatrica instabila, obezitate (>25% greutate corporala ideala), pacienta varstnica (varsta fiziologica mai mare de 70 ani), fumatoare care nu doreste sa renunte la fumat, operatie precedenta care a intrerupt alimentarea cu sange a lamboului musculocutan transvers de muschi drept abdominal. Oricare din situatiile de mai sus reprezinta contraindicatii ale procedurii cu lambou pediculat TRAM astfel incat chirurgul trebuie sa gaseasca o alta metoda de reconstructie mamara.

Desi nu este o contraindicatie absoluta, pacientele care doresc sa dea nastere la mai multi copii este bine sa ia în considerare alta metoda de reconstructie. Exista multe cazuri de paciente care au fost supuse unei interventii cu lambou pediculat TRAM si care au trecut printr-o nastere la termen naturala; ingrijorarea este asupra fragilitatii peretelui abdominal si a flexibilitatii reduse, in special atunci cand s-a folosit plasa sintetica.

Datorita anvergurii procedurii, complicatiile sunt posibile chiar si pentru cei mai experimentati chirurgi. Complicatiile posibile in urma unei proceduri cu lambou TRAM sunt mentionate in cele ce urmeaza. Din fericire, complicatiile majore nu sunt frecvente.
• Necrozarea grasimii si/sau pierderea partiala a lamboului (5-15% din paciente). Daca apare, grasimea necrozata se observa devreme ca o zona ferma care nu se retrage in timp. Toate zonele suspecte de necroza adipoasa trebuie indepartate chirurgical, pentru a obtine un san moale, fara tumori palpabile, permitand astfel monitorizarea unei recidive a cancerului mamar.
• Pierderea totala a tesutului TRAM (<1% din paciente)
• Seromul (colectarea de fluid, in special in zona donatoare abdominala)
• Hematomul (sangerarea fie a toracelui fie a abdomenului)
• Infectia
• Hernia, eventratia (1-5% din paciente)
• Tumefierea abdominala fara herniere (5-15% din paciente)
• Tromboza venoasa profunda si/sau embolul pulmonar (<1% din paciente)
• Decesul (<1% din paciente)

Reconstructia mamara cu lambouri libere
In tehnicile de reconstructie cu lambouri libre, vascularizatia este intrerupta si este creata una noua in zona sanului. Aceste tehnici implica microchirurgia vasculara (reunirea arterelor si venelor care au doar 2-3 mm diametru utilizand un microscop chirurgical). Vasele de sange situate in zona axilara sau din interiorul pieptului aproape de stern sunt folosite in vederea crearii unei vascularizatii noi pentru tesutul care a fost mutat pe san.

Un numar respectabil de lambouri libere sunt folosite astazi pentru reconstructia mamara din care amintim: 
• Lamboul TRAM liber;
• Lamboul DIEP care este o varianta de lambou TRAM dar care nu modifica integritatea peretelui abdominal; 
• Lamboul Gluteal;
• Lamboul Rubens care folosesc piele si tesut adipos din regiunea fesiera sau a soldurilor. 
Acestea sunt tipuri particulare de interventii chirurgicale si pot fi realizate doar de chirurgi plasticieni cu experienta in aceste proceduri.

Lamboul TRAM liber
Aceasta procedura utilizeaza aceeasi piele si grasime de pe abdomenul inferior ca si lamboul TRAM pediculat, insa este sacrificata o portiune mult mai mica de muschi. Este posibil sa se reconstruiasca un san mai mare folosind aceasta tehnica. Nu este necesara crearea unui tunel la locul mastectomiei, deoarece tesutul abdominal inferior este indepartat in totalitate si reimplantat la locul acesteia. Aceasta permite ca santul inframamar sa fie fixat definitiv în timpul procedurii initiale fara temerea ca se compromite pediculul. 

O procedura cu lambou TRAM liber necomplicata necesita aproximativ 7-10 zile de spitalizare. Este necesara o supraveghere atenta in primele 2-4 zile. Tesuturile transferate sunt total dependente de anastomozele microvasculare; rasucirea sau tromboza unei artere sau vene poate insemna pierderea totala a tesuturilor transferate. Pentru a se evita acest lucru, pacienta este monitorizata prin observarea clinica si monitorizarea interna sau externa cu Doppler, laser sau dispozitive de masurat temperatura. Aparitia unei situatii critice trebui sa declanseze o reevaluare in sala de operatie.

Lamboul DIEP
Acest lambou este o varianta a lamboului TRAM liber dar care nu modifica integritatea peretelui abdominal. Lamboul pe perforante din pedicolul epigastric inferior profund (DIEP) ofera o alternativa la reconstructia microchirurgicala a sanului cu lambou TRAM. Avantajul folosirii lamboului DIEP fata de TRAM este morbiditatea minima a zonei donatoare, prin mentinerea integritatii muschiului drept abdominal, a tecii acestuia si prezervarea inervatiei segmentare a muschiului. Reconstructia mamara cu lambou liber DIEP este un procedeu dificil, cu timp operator lung, iar chirurgul trebuie sa fie familiarizat cu tehnica si antrenat pentru a avea succes.

Elementul cheie în reconstructia mamara cu lambou liber DIEP este disectia vaselor perforante, urmarirea lor sub teaca muschiului drept abdominal, prin corpul muscular pana la originea lor din pedicolul vascular epigastric inferior profund.

Reconstructia areolei si mamelonului

In timpul mastectomiei radicale modificate, operatia radicala care se practica astazi pentru cancerul mamar, este inlaturat intregul san inclusiv areola si mamelonul.

Reconstructia mamelonului se face, de regula, la 3-4 luni, dupa ce sanul reconstituit s-a vindecat si s-a stabilizat in forma si pozitia sa definitiva. Cea mai dificila situatie in planificarea pozitiei mamelonului este in cazul asimetriei, situatie in care chirurgul are va avea doua optiuni: ori incearca sa obtina simetria, ori daca aceasta nu este posibila (din motive tehnice sau economice) mamelonul va fi plasat mentinind aceleasi proportii intre distantele mamelon-sant inframamar si mamelon-margine mediala si laterala cu cele ale sinului contralateral. In acest fel chirurgul creeaza iluzia ca sinul reconstruit este normal si este numai mai mare sau mai mic decit cel contralateral.

Reconstructia complexului areolo-mamelonar se realizeaza reconstruind intai mamelonul iar apoi, de obicei intr-un timp ulterior, este reconstruita areola fie printr-o grefa de piele (recoltata dintr-o zona in care pielea este mai inchisa la culoare (de ex. plica inghino-labiala) fie printr-un tatuaj artistic, solutie preferata de multi medici chirurgi.

Reconstructia mamelonului se poate realiza fie printr-o grefa libera de mamelon din mamelonul contralateral fie prin creearea proeminentei mamelonare din lambouri locale.

Tehnicile pot fi impartite practic in doua grupe: cele care folosesc un singur lambou (lamboul in stea, lamboul V-C-V) si cele care folosesc doua lambouri (dublu S, dublu M).

Tehnicile cu un singur lambou au avantajul simplitatii, dar au dezavantajul unei vascularizatii mai precare fiind astfel mai susceptibile la necroze partiale.

Tehnicile cu doua lambouri au avantajul unei vascularizatii mai bune a lambourilor, fiecare lambou este mai scurt si este mai putin probabil sa apara necroze partiale, sunt mai simetrice deoarece zona donatoare se imparte in doua parti egale, de o parte si de alta a mamelonului si asigura o proiectie mai buna, care se conserva mai bine in timp.

Reconstructia areolei se realizeaza prin tatuajul mamelonului si a tegumentului inconjurator. Inainte de a fi disponibila micropigmentarea, areolele au fost reconstruite prin grefe de piele recoltate din zone cu tegument mai pigmentat (de ex. plica inghino-labiala). Dezavantajul acestei tehnici este necesitatea unei interventii chirurgicale, cu cicatrice in zona donatoare precum si posibilitatea necrozei partiale sau totale a grefei si practic lasa mamelonul nepigmentat, cu un aspect nenatural.

Tatuajul este o tehnica simpla, care se efectueaza dupa aproximativ 4 saptamini de la reconstructia mamelonului si care poate fi repetata in situatiile in care pigmentarea se atenueaza in timp.

Reconstructia complexului areolo-mamelonar cu lambouri locale si tatuaj

Interventia chirurgicala de simetrizare la celalalt san

Chirurgii care realizeaza reconstructii mamare urmaresc sa potriveasca marimea si forma sanului reconstituit cu cele ale sanului natural. Dar acest lucru nu e intotdeauna posibil, astfel ca, pentru obtinerea unei simetrii, poate sa fie nevoie executarea unei operatii de simetrizare pe sanul natural. Acest lucru ar putea presupune reducerea dimensiunii sanului ramas, ridicarea lui pentru a se reduce gradul de ptoza sau chiar marirea acestuia. Acest tip de operatie va lasa cicatrici, dar acestea se vor estompa intr-o anumita masura. Majoritatea cicatricilor devin mai putin vizibile cu timpul, dar nu vor disparea complet niciodata. Cu cat este mai buna calitatea globala a reconstructiei cu atat mai putin va va preocupa aspectul cicatricilor.

Complicatii posibile

Teoretic orice femeie care a pierdut un san poate apela la chirurgia reconstructiva, dar trebuie stiut ca orice interventie chirurgicala este insotita de riscuri si poate fi asociata cu complicatii specifice. 

Exista riscuri inerente, comune oricarei interventii chirurgicale, legate atat de anestezie cat si de chirurgie si cateva riscuri si complicatii posibile specifice reconstructiei mamare. Este bine sa fiti pregatita pentru aceste posibile complicatii, ca sa puteti trece cu bine peste aceste probleme in eventualitatea ca ele ar aparea.

Problemele asociate cu orice tip de interventie chirurgicala si care s-ar putea ivi la reconstructia mamara, sunt: sangerarea, hematomul, seromul (colectarea de lichid sub rana), infectia, necroza de tesuturi, probleme legate de aspectul estetic, dureri, disconfort, cicatrici inestetice sau dificultati cu anestezia dar acestea sunt relativ rare si pot fi minimalizate printr-o evaluare preoperatorie si o tehnica corecta.
Fumatoarele trebuie sa stie ca nicotina determina vasoconstrictie periclitand vascularizatia tesuturilor, poate intarzia si denatura vindecarea si de aceea este necesara renuntarea la fumat cel putin 3 saptamani inainte si dupa operatie. 
Uneori complicatiile aparute pot sa necesite alte interventii corectoare.

In cazul reconstructiei cu implanturi exista posibilitatea dezvoltarii unei infectii, de obicei in primele 2 saptamani postoperator, fiind necesara indepartarea implantului si amanarea reconstructiei pentru cel putin 6 luni. Contractia capsulara, cea mai frecventa problema a reconstructiei cu implante, apare atunci cand cicatricea care se formeaza in jurul implantului incepe sa se ingroase, strange implantul si face ca sanul sa devina tare si chiar dureros. Contractia capsulara poate fi tratata printr-o interventie chirurgicala, prin scoaterea implantului, incizarea capsulei (capsulotomie) sau indepartarea acesteia (capsulectomie) si, eventual, inlocuirea implantului.

Complicatii imediate

Durere si disconfort
Dupa orice interventie chirurgicala exista durere si disconfort, dar pragul de perceptie difera de la caz la caz. 
Pentru o saptamana sau doua dupa operatie este posibil sa va simtinti mai obosita si sa aveti un oarecare discomfort, dar care poate fi controlat medicamentos. Miscarea bratului de pe partea operatiei poate fi mai dificila, in special in cazul in care s-a practicat si limfadenectomia axilara. Este important sa continui sa-ti folosesti bratul si sa faci exercitiile indicate, mobilitatea revenind treptat la normal.

Hematomul, seromul
Secretiile care se colecteaza si stagneaza intr-o cavitate cresc riscul aparitiei infectiei. Organismul poate resorbi colectiile mici, insa daca volumul este mare, este nevoie de hemostaza si drenaj chirurgical in situatia unui hematom sau de punctii repetate sau chiar montatrea unui tub de dren in situatia seroamelor.
De aceea, pentru a preveni si a evidentia aceste colectii, la operatia de reconstructie mamara, veti avea inserate tuburi de drenaj pentru a se evacua orice fluid. Acestea sunt tuburi de plastic lungi si subtiri atasate la pungi sau sticlute de drenaj. De obicei, drenajul este indepartat dupa cateva zile de la operatie cind volumul drenat scade sub 20-30ml/24 ore.

Infectia
Aceasta este o complicatie inerenta oricarui tip de operatie. Daca ea apare, antibioticele, pot in general, sa controleze infectia. In putine cazuri, infectia poate continua in ciuda tratamentului antibiotic. Daca a fost utilizat un implant, de obicei este nevoie ca acesta sa fie scos pentru ca infectia sa fie tratata cu succes. In aceasta situatie, este bine sa se astepte cel putin 6 luni inainte de a insera un alt implant sau sa se realizeze un alt tip de reconstructie. 
Plaga (linia de incizie) trebuie examinata in mod regulat dupa operatie. Trebuie sa anuntati medicul in cazul aparitiei uneia din urmatoarele situatii:
• Durere, edem, accentuarea rosetii sau schimbarea culorii la nivelul sanului, in jurul zonei cicatricii sau ambele;
• Scurgeri (fluidele fiinde eliberate) de la nivelul inciziei;
• Febra, temperatura crescand peste 38C

Mancarimi, parestezii
Mancarimea este o senzatie care insoteste adesea vindecarea plagii, asa ca o poti simti la locul unde a fost facuta incizia. Senzatia poate fi foarte inconfortabila, dar e important sa nu scarpini pielea care se vindeca. Mancarimea va scadea in intensitate pe masura ce rana se vindeca. 
Dupa reconstructia mamara imediata (realizata in acelasi timp cu operatia pentru cancer mamar) ai putea avea o senzatie de furnicatura in josul bratului de pe partea cu noul san. Ai putea simti, de asemenea, o amorteala, parestezii, in partea de sus sau interioara a bratului . Aceasta este rezultatul lezarii chirurgicale a nervilor care inerveaza acaeasta zona, in momentul in care se practica limfadenectomia axilara. Senzatia se va estompa gradual in timp, dar poate dura si pana la un an dupa operatie.

Posible complicatii pe termen lung

Contractia capsulara
Cand orice corp strain este introdus in corpul tau, sistemul imunitar raspunde prin formarea unui tesut fibros in jurul acestui corp, acest lucru facand parte din procesul natural de vindecare. Daca aceasta contractie este severa, atunci pot aparea dureri, intarirea si schimbarea formei sanului reconstruit, senzatii care pot fi inacceptabile si pot strica simetria cu sanul natural. Exista cazuri in care implantul si capsula trebuie sa fie inlaturate chirurgical, si este necesara inlocuirea implantului, de obicei cu unul cu dimensiuni mai mari, in acelasi timp operator. 
Majoritatea contractiilor fibroase apar in primul an de la operatie, dar unele pot aparea si mai tirziu. Riscul formarii de contractii capsulare care necesita interventii chirurgicale ulterioare exista intr-un procent de 5-20%. Incidenta contractiei capsulare creste atunci cand reconstructia este asociata cu radioterapia.

Asimetria (aspectul inegal al celor doi sani)
Chirurgul va incerca sa creeze o forma de san care sa se potriveasca cu sanul natural. Dar nu intotdeauna este posibil sa se ajunga la o potrivire perfecta. Sunt posibile corectii pe sinul reconstruit (ex. inlocuind implantul cu un altul care sa aiba o dimensiune diferita, sau care sa fie pozitionat usor diferit) fie suportand o operatie de simetrizare la celalalt san (mastopexie sau reductie mamara sau chiar marire)

Alte complicatii
Hernia abdominala este o complicatie rara care poate aparea dupa reconstructia cu lambou “TRAM” pediculat sau transferat liber microchirurgical (in aceasta situatie incidenta este mult mai mica). Aceasta este legata de inlaturarea muschiului drept abdominal care poate slabi peretele abdomenului si pentru a diminua acest risc, chirurgul poate insera o plasa sintetica protectoare in zona de unde a fost prelevat muschiul, prevenind producerea herniei.
Utilizarea unui lambou de muschi dorsal mare, uneori ar putea sa-ti ingreuneze miscarea din umar, care de cele mai multe ori este bine compensata prin actiunea celorlalti muschi din regiune si ar putea sa faca dificile unele actiuni zilnice, precum intrarea si iesirea din cada, sau abilitatea de a face unele sporturi, precum inotul sau schiatul.

Examenul clinic

Este foarte important sa continui sa-ti verifici atat sanul natural, cat si regiunea sanului reconstituit dupa operatia de reconstructie mamara. Medicul oncolog te va programa la controale periodice pentru ati examina in mod regulat sanii dupa reconstructie, dar si autoexaminarea este foarte importanta pentru a detecta unele modificari care pot aparea si care impun prezentarea la medic.
Lucrurile la care trebuie sa fii atenta in timpul examinarii sunt:
• Tesutul mamar se simte diferit - intarit sau intins;
• Schimbari de aspect sau forma;
• O schimbare in textura pielii - incretire, aparitia de gropite, eruptii, ingrosare;
• O inflamatie sau o zona inflamata care se simte la san sau la axila;
• Mamelonul se modifica ca forma;
• Scurgeri de orice fel ale mamelonului;
• Eruptii pe mamelon sau inflamarea acestuia ori a areolei (portiunea inchisa la culoare din jurul mamelonului);
• Apartitia unor noduli in zona axilara;
• Umflarea partii superioare a bratului;
• Durere sau disconfort deosebit ca intensitate inainte de menstruatie.

Descoperirea vreunuia dintre aceste semne nu inseamna neaparat ca are loc o recidiva a cancerului, dar este important sa anunti medicul in cazul in care ai gasit ceva care te ingrijoreaza.

Examen imagistic

Controalele mamografice pot fi continuate atit pe sanul normal cat si pe cel reconstruit, conform recomandarilor pe care le primiti. Alte metode imagistice posibile pentru examinarea sanului reconstruit sunt ecografia si rezonanta magnetica nucleara.