Hiperhidroza este o afecţiune caracterizată prin transpiraţia excesivă de la nivelul axilelor (hiperhidroză axilară), palmelor şi plantelor (hiperhidroză palmoplantară) sau a întregului corp (hiperhidroză generalizată). Hiperhidroza poate debuta la orice vârstă, dar cel mai frecvent apare în jurul pubertăţii

Hiperhidroza este definită ca o creştere anormală a secreției sudorale, care poate să fie generalizată sau localizată. Cu toate că transpiraţia este o funcţie umană corporală normală, unii oameni secretă în condiţii fiziologice normale mai multă sudorație decât altele. Hiperhidroza afectează atât bărbaţii, cât şi femeile şi poate debuta la orice vârstă. Acesta reprezintă adesea o problemă emoţională gravă, stresantă pentru persoanele în cauză. În ultimii ani s-au dezvoltat mai multe tratamente eficiente pentru a-i ajuta pe cei cu hiperhidroză.

Tratamentul tradițional al hiperhidrozei vizează folosirea antiperspirantelor pe bază de clorură de aluminiu sau administrarea medicaţiei orale (anticolinergice). În ultimii ani, tratamentului injectabil cu Botox şi-a dovedit eficiența în cazul transpirației excesive. În ultimă instanţă și extrem de rar se apelează la tratament chirurgical ce presupune ablaţia glandelor sudoripare.

CAUZELE HIPERHIDROZEI

Deşi unele afecţiuni neurologice, metabolice şi alte boli sistemice pot provoca, uneori, transpiraţie excesivă, cele mai multe cazuri apar la persoanele care sunt aparent sănătoase. Căldura şi emoţiile pot declanşa hiperhidroza în unele cazuri, dar mulţi dintre cei care suferă de hiperhidroză transpiră aproape tot timpul, indiferent de starea de spirit sau de vreme.

Atât hiperhidroza axilară, cât mai ales cea plantară poate fi asociată cu mirosuri neplăcute. Deşi transpiraţia în sine nu miroase urât, ea favorizează dezvoltarea bacteriilor care descompun transpiraţia în acizi graşi, aceştia din urmă fiind răspunzători de apariţia acestor mirosuri neplăcute. Tratarea hiperhidrozei vizează de cele mai multe ori şi tratamentul mirosurilor urâte asociate. Secreţia glandelor sudoripare nu este omogenă pe toată suprafaţa corpului: cele situate pe spate şi braţe produc o transpiraţie cu conţinut crescut de sare, care nu favorizează dezvoltarea bacteriană şi, drept urmare, transpiraţia din aceste zone nu va avea acelaşi miros cu cea din zona axilei sau din zona inghinală.

TRATAMENTUL HIPERHIDROZEI LA CLINICA MEDISPA

Printr-o evaluare sistematică a cauzelor care declanşează transpiraţia excesivă, urmată de o abordare judicioasă a etapelor de tratament, multe persoane cu această tulburare neplăcută pot obţine rezultate eficiente şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Algoritmul terapeutic în tratamentul hiperhidrozei implică următoarele:

• Antiperspirantele

 Prima opţiune terapeutică încercată de pacienţii cu hiperhidroză sunt antiperspirantele. Antiperspirantele care conţin clorură de aluminiu (cele denumite “Dry”) pot fi mai eficiente decât cele uzuale. Aşa numitele antiperspirante "naturale" au, din păcate, o eficiență destul de redusă în acest caz. Antiperspirantele care conţin clorură de aluminiu hexahidrat sunt foarte eficiente în cazul persoanelor care prezintă această afecţiune. De asemenea, topicele locale pe bază de aluminiu (acesta este utilizat în antiprespirantele din comerţ, însă soluţiile medicale au o concentraţie dublă faţă de acestea – până la 35%) pot fi eficiente în controlul hiperhidrozei.

• Iontoforeza

Este o metodă de tratament alternativ împotriva hiperhidrozei, folosită de peste 50 de ani, care necesită trecerea curentului galvanic prin pielea intactă scufundată într-un vas cu apă. Ionii de hidrogen produc o hiperkeratinizare a ductului glandelor ecrine. Datorită dificultăţii scufundării regiunii axilare într-un vas cu apă, metoda este rezervată hiperhidrozei plamare şi plantare. O şedinţă durează aproximativ 15-20 de minute şi necesită 3 şedinţe săptămânale, o dată la câteva luni. Această opţiune terapeutică are rezultate foarte bune şi nu este dureroasă. Are, însă, contraindicaţii: femei însărcinate, persoane cu implanturi metalice sau stimulatoare cardiace, etc.

• Medicaţia orală

Administrarea unui grup de medicamente care fac parte din familia anticolinergicelor au printre altele şi proprietatea de a reduce transpiraţia. Glycopyrolatul este produsul activ cel mai des utilizat în terapia hiperhidrozei. Trebuie să menţionăm totuşi, că medicaţia poate induce şi reacţii adverse precum uscăciunea gurii, insomnie sau vedere înceţoşată.

• Botox (toxina botulinică)

A fost aprobată în SUA de către Food and Drug Administration (FDA) pentru tratamentul transpiraţiei excesive axilare. Toxina inhibă eliberarea de acetilcolină de la nivelul joncţiunii neuromusculare a sistemului nervos simpatic care inervează glandele sudoripare apocrine şi determină în acest mod reducerea cantităţii de transpiraţie. Efectul poate dura până la 8-9 luni, apoi tratamentul trebuie repetat. Administrarea injectabilă a toxinei botulinice pentru reducerea hiperhidrozei palmoplantare nu a fost deocamdată avizată de FDA, metoda fiind dureroasă şi necesitând folosirea anesteziei pentru atenuarea disconfortului cu posibile tulburări neurologice postintervenționale.

• Tratamentul chirurgical

Ablaţia chirurgicală a glandelor sudoripare permite o rezolvare permanentă doar la pacienții cu hiperhidroză axilară izolată. În cazul celorlalte tipuri de hiperhidroză, în care tratamentele menționate anterior nu au efectele scontate se poate lua în considerare efectuarea altor tipuri de tratamente chirurgicale.

Simpatectomia endoscopică toracică (ETS), se referă la întreruperea chirurgicală a traiectului nervilor simpatici responsabili de transpiraţia în exces. Simpatectomia este o intervenţie destinată să distrugă o parte din plexurile nervoase a glandelor sudoripare din piele. Chirurgul introduce la nivelul toracelui, printre 2 coaste, chiar sub axilă, un endoscop. Plămânul este temporar dezumflat pentru a vizualiza mai bine aria de interes şi pentru a distruge nervii. Simpatectomia este o metodă extrem de eficientă, însă riscantă. Chiar şi cu noile tehnici endoscopice, complicaţiile procedurii pot include transpiraţie excesivă în alte părţi ale corpului, precum şi probleme pulmonare şi nervoase. Deoarece multe dintre aceste complicaţii sunt grave şi sunt de cele mai multe ori ireversibile, această opţiune terapeutică este folosită doar în cazuri atent selecțioante, ca ultimă variantă de tratament.

METODE alternative DE CONTROL/TRATAMENT 

  • Alimentaţia – dietă fără cafea, ceai, cola, ciocolată, alcool, alimente care stimulează secreţia sudorală

  • Iradierea zonei de interes (axial, plante, palme) – o metodă rar utilizată datorită efectelor nocive ale radiaţiilor asupra organismului (îmbătrânirea pielii, scăderea imunităţii, creşterea riscului de a dezvolta cancer)

  • Terapia laser – un nou dispozitiv laser cu o dublă frecvenţă de undă are avantajul că tratamentul este rapid, pacientul se află sub anestezie locală, iar timpul de convalescenţă este foarte scurt. Energia acestui tip de laser lichefiază celulele de grăsime şi ţintesc glandele sudoripare. În acelaşi timp, energia laserului cauterizează capilarele, împiedicând astfel hemoragia şi stimulând sinteza colagenului, substanţă care oferă pielii un nivel crescut de rezistenţă, o recuperare rapidă şi un efect hiposudoral permanent.

Parteneri

PARTENERI

 

MEDIA