Vitiligo este o boală caracterizată prin apariţia de plăci albe depigmentate la nivelul pielii. Orice zonă a corpului poate fi afectată şi, de cele mai multe ori, pacienţii cu vitiligo au plăci depigmentate în mai multe zone ale corpului.

În vitiligo, melanocitele (celulele care produc pigmentul responsabil de coloraţia pielii) sunt distruse, fapt ce duce la apariţia de pete albe în diferite zone ale corpului. Plăci similare pot să apară şi pe mucoase (bucală, nazală) şi pe retină. Părul care creşte pe ariile afectate poate, la rândul lui, să crească depigmentat.

Cauza acestei boli este necunoscută, deşi sunt acceptate câteva teorii diferite. S-ar părea că, pacienţii cu vitiligo moştenesc un grup de 3 gene care îi fac susceptibili de această boală. Pe de altă parte, este universal acceptat că vitiligo este o boală autoimună, boală în care sistemul imun reacţionează împotriva propriilor organe şi ţesuturi. Alte teorii acceptate: producţia de cytokine care distrug melanocitele; se descrie în literatură că un eveniment unic (stres emoţional, arsură solară) poate declanşa vitiligo.

Vitiligo afectează 1% din întreagă populaţie a globului. În Statele Unite există un număr de 1-2 milioane de indivizi care suferă de această boală. La jumătate dintre aceştia, boala a debutat înainte de vârsta de 20 de ani; majoritatea pacienţilor având mai puţin de 40 de ani la debut. Distribuţia pe sexe şi rasă este relativ egală.

Boala este mai frecventă la pacienţii cu alopecie areată, anemie pernicioasă, hipertiroidism. De asemenea, această boală are o componentă ereditară, aproximativ 30% din pacienţii cu vitiligo având un membru în familie cu această boală.

Simptome

Persoanele cu vitiligo observă, iniţial, plăci albe (depigmentate) la nivelul pielii. Cel mai frecvent, acestea sunt localizate pe zonele fotoexpuse: mâini, picioare, braţe, faţă şi buze. Alte localizări frecvente: încheietura mâinii, zona inghinală, în jurul gurii şi ochilor. În plus, pacienţii cu vitiligo pot avea o albire prematură a părului de pe scalp, a genelor, a sprâncenelor şi a bărbii.

De obicei este întâlnit cu următoarele 3 modele:

  • Focal, cu depigmentare limitată la una sau câteva zone

  • Segmentar, prezentând plăci depigmentate care se dezvoltă pe o parte a corpului

  • Generalizat, cu depigmentare simetrică pe ambele părţi ale corpului.

Modelul focal şi segmentar rămân localizate pe o parte a corpului şi nu se mai extind. Nu se poate prezice dacă modelul generalizat se va extinde sau nu la un anume individ. Totuşi, boala este de obicei progresivă şi, în timp, zonele depigmentate se extind şi în alte arii ale corpului. Unii pacienţi au semnalat depigmentare adiţională după o perioada de stres fizic sau emoţional.

Indiferent de rasă şi cultură, vitiligo poate afecta psihologic şi emoţional binele şi stima de sine a pacientului. Din fericire există câteva strategii și tratamente care pot minimiza, camufla sau chiar limita extinderea plăcilor.

MIJLOACE DE TRATAMENT PENTRU VITILIGO

Principalul scop în tratamentul acestei boli este îmbunătăţirea aspectului. Alegerea tratamentului depinde de numărul, localizarea, mărimea şi extinderea plăcilor. Fiecare pacient poate să răspundă diferit la tratament şi un anume tratament poate să nu fie eficient pentru toţi pacienţii. Tratamentul se întinde pe o perioada lungă de timp, de obicei 6-18 luni.

1. Fototerapia UVA cu oxsoralen

Este probabil unul dintre cele mai eficiente tratamente disponibile pentru vitiligo. Scopul acestei terapii este repigmentarea plăcilor albe. Tratamentul durează foarte mult de timp şi necesită supraveghere medicală. Psoralenul este o substanţă fotosensibilizantă care, sub lumina ultravioletelor determină pigmentarea cutanată. Tratamentul constă în administrarea oxsoralenului sistemic sau topic, urmat de expunerea controlată (ca timp şi dozaj) la UVA.

Fotochimioterapia cu psoralen topic se foloseşte, de regulă, pentru plăcile depigmentate limitate şi pentru copiii peste 2 ani, cu plăci limitate. Tratamentul se realizează în cabinetul medical de 2-3 ori/săptămână.

Fotochimioterapia cu oxsoralen sistemic este indicată în cazurile de vitiligo extensiv (peste 20% din suprafaţa corporală) sau în cazurile în care fotochimioterapia topică nu a avut rezultat. Presupune administrarea de UVA la 2 ore după administrarea unei doze de psoralen per os. Efectele adverse presupun: arsuri, prurit, greaţă şi vomă, creştere anormală a părului şi hiperpigmentare.

2. Tratamentul cu Laser Excimer

Laserul Excimer System foloseşte lumina laser în spectrul radiaţiei ultraviolete, având că avantaj precizia acesteia, controlul strict al dozajului şi răspunsul cutanat bun. În timpul tratamentului cu ultraviolete (fototerapiei) sunt expuse atât zonele depigmentate cât şi pielea sănătoasă, ceea ce în timp creşte contrastul dintre cele două. Folosind tehnologia Excimer, expunerea este limitată la zonele depigmentate, fiind foarte uşor de controlat zona pe care se aplică. Fototerapia este un tratament care consumă mult timp, fiind necesare numeroase şedinţe pentru a obţine un rezultat vizibil. În schimb, folosind tehnologia Excimer, numărul de şedinţe scade (la o medie de 10) iar durata acestora este, de asemenea, mai mică.

3. Tratament medicamentos

Terapia topică corticosteroidă poate ajuta la repigmentarea plăcilor mai ales dacă este folosită în stadiile iniţiale ale bolii. Tratamentul trebuie folosit cel puţin 3 luni pentru a obţine rezultate vizibile. Această terapie trebuie efectuată sub supravegherea unui medic nefiind lipsită de efecte adverse.

4. Tratament depigmentant

Acesta presupune depigmentarea pielii normale din jurul plăcilor. Pentru pacienţii care au vitiligo extins pe mai mult de 50% din suprafaţa corporală aceasta poate fi cea mai bună opţiune de tratament.

5. Tratamentul chirurgical

Acest tratament este indicat pacienţilor care au vitiligo stabil de cel puţin 3 ani și trebuie luat în considerare doar după ce terapia medicamentoasă potrivită a fost încercată.

Grefa de piele autologă -  chirurgul prelevă piele dintr-o zonă a corpului cu tegument normal (donor) şi o plasează în zona depigmentată . Această tehnică poate fi folosită pentru plăcile mici de vitiligo. Complicaţii posibile: infecţii, cicatrici, eşecul repigmentării.

Grefă de piele folosind tehnica formării bulelor- medicul crează bule pe pielea normal pigmentată folosind căldura sau îngheţarea. Tavanul bulei este recoltat şi transplantat în zona fără pigment. Avantajul metodei- risc mai mic de cicatrici decât metodă anterioară.

6. Micropigmentarea (tatuajul)

Procedura implică implantarea de pigment în piele folosind instrumente speciale, fiind indicat în special pentru zona buzelor. Dezavantajul procedurii constă în dificultatea găsirii culorii potrivite care să se potrivească cu pielea din jur.

7. Transplantul autolog de melanocite

Presupune recoltarea pielii din zonele pigmentate, ulterior cultivându-se melanocite în laborator, care sunt apoi transplantate zonelor depigmentate. Această procedură este încă experimentală.

8. Terapii adiţionale

Fotoprotectoare - sunt absolut necesare persoanelor cu vitiligo (în special celor cu fototip deschis la culoare) pentru prevenirea arsurilor solare şi afectarea cutanată pe termen lung. Bronzul accentuează contrastul dintre zonele depigmentate şi cele pigmentate.
Cosmeticele- se pot folosi pentru a camufla plăcile depigmentate, prin autobronzare sau acoperire.

Parteneri

PARTENERI

 

 

MEDIA