Bufeurile, transpirațiile nocturne, nopțile în care somnul devine fragmentat, uscăciunea vaginală, schimbările de dispoziție sau dificultățile de concentrare pot transforma tranziția către menopauză într-o perioadă greu de gestionat. Pentru unele femei, simptomele sunt discrete și nu necesită tratament. Pentru altele, ajung să afecteze activitatea profesională, relațiile, viața intimă și starea generală de bine. În acest context apare tot mai frecvent discuția despre terapia hormonală și, odată cu ea, despre așa-numiții hormoni bioidentici.
Termenul poate crea însă confuzie. “Bioidentic” nu înseamnă automat “natural”, lipsit de riscuri sau superior altor variante de terapie hormonală. Hormonii bioidentici sunt molecule concepute astfel încât structura lor chimică să fie identică cu cea a hormonilor produși de organismul uman. Estradiolul și progesteronul sunt exemple importante. Unele dintre aceste produse sunt medicamente fabricate în doze standardizate și evaluate înainte de autorizare, în timp ce altele sunt preparate individual, prin combinarea mai multor hormoni în farmacii specializate. Diferența dintre cele două categorii este esențială atunci când discutăm despre eficiență, dozare și siguranță.
Ce sunt hormonii bioidentici?
Hormonii sunt mesageri chimici care participă la reglarea unui număr foarte mare de procese din organism, de la funcția reproductivă și sănătatea osoasă până la metabolism, somn și termoreglare. În timpul perimenopauzei, activitatea ovariană începe să se modifice, iar nivelurile hormonale pot fluctua considerabil. După instalarea menopauzei, producția ovariană de estrogen scade, iar aceste schimbări se pot afla în spatele unor simptome precum bufeurile, transpirațiile nocturne sau modificările țesuturilor vaginale și vulvare.
Hormonii bioidentici utilizați terapeutic sunt produși astfel încât molecula finală să aibă aceeași structură chimică precum hormonul uman pe care îl reproduce. Materia primă poate proveni inițial din surse vegetale, însă aceasta este procesată și modificată în laborator. Prin urmare, descrierea tratamentului drept “complet natural” este înșelătoare. Ceea ce îl face bioidentic nu este originea vegetală, ci structura moleculei finale.
În terapia menopauzei, pot fi întâlnite în special:
- estradiolul, forma principală de estrogen utilizată în numeroase scheme de terapie hormonală;
- progesteronul micronizat, care poate fi utilizat alături de estrogen la femeile care au uter;
- în anumite situații atent selectate, pot fi discutate și terapii androgenice, însă testosteronul nu este un tratament universal pentru simptomele menopauzei.
Bioidentic nu înseamnă neapărat preparat personalizat
Una dintre cele mai frecvente confuzii este asocierea hormonilor bioidentici exclusiv cu produsele preparate individual în farmacie. În realitate, există și medicamente standardizate care conțin hormoni bioidentici. Un plasture sau un gel cu estradiol și un preparat cu progesteron micronizat pot utiliza molecule identice structural cu hormonii produși de organism, fără să fie vorba despre o combinație realizată individual pentru fiecare pacientă.
Preparatele hormonale compuse, în schimb, sunt realizate pe baza unei prescripții individuale și pot combina diferite concentrații sau mai multe tipuri de hormoni într-o cremă, capsulă, gel, ovul sau altă formă de administrare. Ideea de tratament “făcut special pentru tine” poate părea intuitiv mai bună, însă personalizarea în sine nu reprezintă o dovadă că tratamentul este mai eficient sau mai sigur. Atunci când există variante medicamentoase standardizate, acestea au avantajul unor doze și caracteristici farmacologice mai bine cunoscute și al unui control mai riguros al producției.
Preparatele individualizate pot avea un rol în anumite situații particulare, de exemplu dacă o pacientă nu poate utiliza un produs disponibil din cauza unui ingredient sau dacă este necesară o formă de administrare care nu există comercial. Acest lucru este însă diferit de folosirea lor de rutină sub presupunerea că sunt mai “naturale” sau mai sigure.
Pentru ce simptome poate fi indicată terapia hormonală?
Terapia hormonală pentru menopauză este utilizată în primul rând pentru ameliorarea simptomelor asociate schimbărilor hormonale. Nu orice simptom care apare după 40–50 de ani este determinat de deficitul hormonal și nici fiecare femeie aflată la menopauză are nevoie de tratament. Indicația pornește de la simptome, intensitatea lor, istoricul medical și factorii individuali de risc.
Terapia hormonală poate fi luată în considerare în special pentru:
- bufeuri și transpirații nocturne;
- tulburări de somn asociate simptomelor vasomotorii;
- anumite simptome genito-urinare, precum uscăciunea vaginală și disconfortul intim;
- prevenirea pierderii osoase în anumite situații în care terapia este indicată;
- simptome menopauzale suficient de intense încât să afecteze semnificativ calitatea vieții.
În cazul simptomelor vaginale și vulvare predominante, nu este întotdeauna necesară terapia hormonală sistemică. Pot exista soluții locale, inclusiv terapii vaginale, care urmăresc ameliorarea uscăciunii, iritației sau durerii la contact sexual cu o expunere sistemică mult mai redusă. Alegerea depinde de tabloul clinic și trebuie făcută împreună cu medicul.
Cum se administrează hormonii bioidentici?
Terapia hormonală nu înseamnă obligatoriu comprimate. Estrogenul poate fi administrat oral sau transdermic, prin plasturi, geluri ori spray-uri, iar pentru simptomele genito-urinare există și forme locale. Progesteronul poate avea, de asemenea, diferite forme de administrare.
Calea aleasă contează, deoarece absorbția, efectele metabolice și profilul de risc pot fi diferite. Schema terapeutică depinde și de prezența uterului. La o femeie care are uter și utilizează estrogen sistemic, este necesară în general și protejarea endometrului prin asocierea unui progestogen adecvat. Administrarea estrogenului sistemic fără protecție endometrială poate stimula excesiv mucoasa uterină și poate crește riscul de hiperplazie și cancer endometrial.
Alegerea nu se rezumă, prin urmare, la întrebarea “bioidentic sau nu?”. Sunt importante tipul hormonului, doza, calea de administrare, combinația utilizată și caracteristicile medicale ale pacientei.
Sunt necesare analize hormonale pentru stabilirea dozei?
Este tentant să credem că un test hormonal poate arăta exact cât estrogen sau progesteron “lipsește”, iar tratamentul poate fi calculat până la ultima zecimală. În perimenopauză, realitatea biologică este mult mai dinamică. Valorile hormonale pot fluctua foarte mult, astfel încât o singură determinare poate surprinde doar situația din acel moment și nu reflectă neapărat ceea ce se întâmplă pe termen lung.
În cazul femeilor cu vârsta și tabloul clinic tipic pentru tranziția menopauzală, deciziile terapeutice se bazează în mare măsură pe simptome, istoricul medical și răspunsul la tratament, nu pe încercarea de a atinge o anumită valoare hormonală în sânge. Testele din salivă promovate pentru “personalizarea” dozelor de hormoni au o problemă suplimentară: valorile pot varia și nu s-a demonstrat că oferă o metodă fiabilă de ajustare a terapiei menopauzale.
Acest lucru nu înseamnă că analizele nu au niciodată un rol. Investigațiile pot fi indicate atunci când diagnosticul este neclar, simptomele apar la o vârstă neobișnuită sau medicul suspectează o altă cauză. Este diferită însă evaluarea medicală justificată de utilizarea repetată a unor “paneluri hormonale” doar pentru reglarea unei rețete personalizate.
Hormonii bioidentici sunt mai siguri?
Nu există suficiente dovezi care să susțină ideea că un hormon este automat mai sigur doar pentru că este bioidentic. Profilul de siguranță depinde de molecula utilizată, doză, cale de administrare, combinația terapeutică, durata tratamentului și caracteristicile individuale ale pacientei.
Terapia hormonală poate fi asociată, în funcție de schemă și de profilul pacientei, cu riscuri precum evenimente tromboembolice, accident vascular cerebral, afecțiuni ale vezicii biliare și, pentru anumite tipuri și durate de tratament, modificarea riscului de cancer de sân. În cazul estrogenului sistemic administrat unei femei cu uter fără protecție adecvată cu progestogen, există și riscul de hiperplazie și cancer endometrial. Pe de altă parte, terapia hormonală poate avea beneficii importante atunci când este indicată și corect aleasă.
De ce există controverse în jurul hormonilor bioidentici preparați individual?
Problema nu este faptul că hormonul este bioidentic, ci faptul că unele preparate personalizate nu beneficiază de același nivel de standardizare și de aceleași date privind eficiența și siguranța ca medicamentele autorizate. Concentrația reală poate varia, absorbția poate fi mai puțin predictibilă, iar combinațiile pot include hormoni pentru care există mai puține date privind utilizarea pe termen lung.
Un alt subiect controversat îl reprezintă implanturile sau “pellets” hormonale, introduse sub piele și promovate uneori drept o variantă comodă pentru administrarea hormonilor pe termen mai lung. Odată implantată însă o astfel de doză, aceasta nu poate fi pur și simplu retrasă dacă apar efecte adverse sau niveluri hormonale prea mari. Din acest motiv și din cauza datelor limitate privind siguranța anumitor astfel de terapii, societățile medicale recomandă prudență.
Ce reacții adverse pot apărea?
Efectele adverse depind de hormonul utilizat și de modul de administrare. Unele manifestări pot apărea în perioada de acomodare și se pot diminua după ajustarea tratamentului, în timp ce altele necesită reevaluarea schemei terapeutice.
Pot apărea, în funcție de tratament:
- sensibilitate sau tensiune la nivelul sânilor;
- spotting sau sângerări vaginale;
- balonare și retenție de lichide;
- cefalee;
- modificări ale dispoziției;
- reacții locale la nivelul pielii în cazul plasturilor sau gelurilor;
- acnee sau pilozitate facială în cazul unei expuneri androgenice excesive.
Orice sângerare vaginală nou apărută sau persistentă în timpul terapiei trebuie discutată cu medicul și investigată atunci când este necesar. La fel, apariția unor simptome neobișnuite nu ar trebui tratată prin modificarea dozei pe cont propriu.
Dar testosteronul?
Testosteronul este uneori inclus sub umbrela terapiilor “bioidentice pentru menopauză”, ceea ce poate crea impresia că orice scădere a energiei, libidoului sau motivației poate fi rezolvată prin suplimentarea acestuia. Dovezile nu susțin o asemenea utilizare generalizată.
Există situații specifice în care terapia cu testosteron poate fi luată în considerare, în special în contextul anumitor tulburări ale dorinței sexuale la femeile aflate în postmenopauză, după o evaluare adecvată. Nu reprezintă însă un tratament standard pentru oboseală, creștere în greutate, “brain fog” sau toate simptomele menopauzei. Dozele excesive pot produce acnee, pilozitate facială și alte efecte androgenice, unele dintre ele putând persista.
Hormonii bioidentici îngrașă?
Greutatea corporală este influențată în perioada menopauzei de numeroși factori, printre care vârsta, modificarea masei musculare, activitatea fizică, somnul, alimentația și schimbarea distribuției țesutului adipos. De aceea, creșterea în greutate apărută în aceeași perioadă cu inițierea terapiei hormonale nu înseamnă automat că hormonii sunt cauza.
La începutul tratamentului pot apărea balonare sau retenție de lichide la unele paciente, însă terapia hormonală nu trebuie prezentată nici ca o cauză inevitabilă a îngrășării, nici ca o metodă de slăbit. Dacă greutatea se modifică semnificativ după începerea tratamentului, este utilă evaluarea mai largă a alimentației, activității fizice, somnului, sănătății metabolice și schemei terapeutice.
Cui i se potrivește terapia hormonală?
Decizia de a începe terapia hormonală se ia individual. La multe femei sănătoase, simptomatice, aflate sub 60 de ani sau în primii aproximativ 10 ani de la instalarea menopauzei, raportul dintre beneficii și riscuri poate fi favorabil. Acesta nu este însă un criteriu suficient pentru prescriere, iar istoricul medical rămâne esențial.
Înaintea începerii tratamentului trebuie discutate factori precum antecedentele de cancer mamar sau alte cancere hormonodependente, bolile cardiovasculare, istoricul de tromboze sau accident vascular cerebral, afecțiunile hepatice și eventualele sângerări vaginale neinvestigate. Unele situații contraindică anumite forme de terapie hormonală, în timp ce în altele poate fi aleasă o abordare diferită.
“Bioidentic” este doar începutul discuției
Pentru o femeie care trece prin perimenopauză sau menopauză, întrebarea cu adevărat utilă nu este doar “sunt hormonii bioidentici mai buni?”. Mult mai important este ce simptome trebuie tratate, dacă există indicație pentru terapie hormonală, ce moleculă și ce cale de administrare sunt potrivite, ce riscuri individuale există și cum va fi urmărit tratamentul.
Terapia hormonală poate îmbunătăți considerabil calitatea vieții atunci când simptomele menopauzei devin greu de tolerat, dar nu există o formulă universală și nici un amestec hormonal ideal pentru toate pacientele. Tratamentul trebuie adaptat simptomelor și istoricului medical, iar eficiența și tolerabilitatea trebuie reevaluate în timp.
În cadrul consultației de specialitate cu unul dintre doctorii ginecologi ai clinicii MediSpa, discuția poate porni de la ceea ce simte concret pacienta, de la bufeuri și tulburări de somn până la uscăciune vaginală, modificări ale vieții sexuale sau alte simptome apărute în perioada de tranziție.